Ipoteza Singleton, formulată la începutul anilor 2000, revine în actualitate, în contextul realităţilor contemporane, când, în mai puţin de doi ani de pandemie – perioadă marcată de crize sanitare, economice, financiare, culturale, spirituale etc. – ceva fundamental s-a schimbat atât în vieţile noastre individuale, cât şi la nivelul popoarelor/ ţărilor de pretutindeni. Mai toate reperele care ne deveniseră familiare s-au disipat sub puterea altor reguli, altor norme, altor ţinte de atins, altor priorităţi.

“Dezordinea”, “incertitudinea”, “deruta”, “declinul” par a fi, astăzi, cuvintele emblematice pentru lumea în care trăim. Oamenii de ştiinţă, istoricii, filosofii, de-a lungul timpului, au lansat nenumărate avertismente în legătură cu direcţia pe care o urmează omenirea.

Nimeni nu are un glob de cristal, pentru “a ghici” ce ne aşteaptă, dar s-au formulat o serie de teorii despre ce va fi mâine, despre cauze şi efecte, despre cum va arăta faţa lumii în epoca post-pandemie, se caută răspunsuri despre cum va fi viitorul în general, cum vom trăi, ce va însemna şi cine va decide ce înseamnă Binele pentru fiecare şi pentru toţi.

Ce spune “Ipoteza Singleton”?

Ipoteza Singleton
Ipoteza Singleton

În matematică, în teoria mulţimilor, un “singleton” (din fr., engl. “singleton”) este o mulţime care conţine un singur element. Un alt sens al cuvântului este: “singura carte de un anumit semn pe care o are un jucător la bridge” (DEX).

“Ipoteza Singleton”, formulată de Nick Bostrom, filosof, profesor la Universitatea Oxford, care nu este o teorie conspiraţionistă, ci doar una dintre multele “ipoteze” legate de viitor, face referire la o ordine mondială posibilă, în care ar exista un singur for de decizie, la cel mai înalt nivel, capabil să exercite un control total şi să prevină orice ameninţare, externă sau internă, la integritatea şi supremaţia sa.

Un “Singleton” nu trebuie să fie neapărat o “organizaţie” sau un “guvern” – spune Bostrom – ci s-ar putea forma prin faptul că toţi oamenii ajung, la un moment dat, să accepte aceleaşi valori sau obiective. Aceşti oameni, reuniţi, ar forma o “agenţie”, în sensul larg al termenului, mai ales că tendinţa de a se subordona unor entităţi puternice pare a face parte din natura umană.

Nick Bostrom consideră că organizaţii deja existente, precum Naţiunile Unite (ONU) sau, la o scară mai mică, Uniunea Europeană, confirmă o asemenea tendinţă şi arată că voinţa suprastatală nu este străină timpurilor noastre.

O altă posibilitate/ variantă la care se referă “Ipoteza Singleton” ar fi ca o inteligenţă artificială (AI) supremă să formeze un “singleton”, un fel de guvern mondial care ar deţine tehnologii de vârf de control al minţii şi de supraveghere. Un “singleton” nu trebuie să gestioneze totul, direct, ar putea permite diverse forme de organizare, dar care să funcţioneze în cadrul unor parametri stricţi.

Avantajele şi dezavantajele unei societăţi “Singleton”, în viziunea lui Nick Bostrom

Singularitatea tehnologica
Singularitatea tehnologica

Natura prietenoasă sau ostilă a “Singleton”-ului va depinde de mulţi de factori, unii greu de prezis. Un “Singleton”, spune Bostrom, nu este neapărat un fapt negativ. Ar putea deveni un lucru bun sau pur și simplu un mod de organizare, nici bun, nici rău – doar un instrument de agregare și management.

Internetul, mecanismele globale de comunicare, sistemele de supraveghere interconectate, nanotehnologia moleculară și inteligența artificială se îndreaptă toate spre un “Singleton”.

Avantajele unui “Singleton” pozitiv sau neutru

Complexitatea tot mai mare a lumii face dificilă o bună coordonare între diferite realități și națiuni, iar un avantaj al unei lumi care să funcţioneze conform “Ipotezei Singleton” ar fi posibilitatea unei “armonizări globale”, bazată pe soluţii tehnologice, pe valori morale convergente, pe o democraţie universală.

O astfel de lume ar renunţa, probabil, la cursa înarmărilor (care presupune, pe lângă riscuri, şi costuri enorme), s-ar abandona concurenţa pentru cucerirea spaţiului, s-ar evita inegalităţile, printr-o mai raţională distribuţie a resurselor.

Odată creat, un “Singleton” ar putea deveni un mod de viață, cu un viitor previzibil, deoarece va lua măsuri pentru a rămâne în viaţă și a ține la distanță amenințările. Dacă o astfel de lume ar fi condusă de o inteligenţă artificială, s-ar putea controla mai bine scenariile distopice, pandemiile, crizele etc., protejând bunăstarea generală.

Dezavantajele unui Singleton negativ sau neutru

Omul cyborg
Omul cyborg

O singură entitate care să conducă totul reduce semnificativ opţiunile. Dacă intervin erori, toată lumea ajunge “în afara jocului” sau, cum spune Bostrom, “Toate ouăle sunt într-un singur coş”.

“Ipoteza Singleton”, în varianta negativă, poate duce la birocraţie şi ineficienţă sau, şi mai grav, la dictaturi terifiante, într-o lume sărăcită şi sterilă, în care oamenii să ajungă să-şi dispute chiar şi o picătură de apă. Un “Singleton” totalitar ar oferi o lume fără nicio libertate, nicio intimitate, nicio speranță de evadare.

O lume condusă de o singură entitate decizională, aşa cum susţine “Ipoteza Singleton”, in varianta negativă, din punctul de vedere al autorului acestei teorii, este mai degrabă posibilă decât falsă. Ar fi, susţine Bostrom, ultima treaptă pe o scară pe care deja o urcăm.

Dacă avem în vedere cum a început istoria umanităţii, de la grupurile de vânători-culegători, la triburi, orase-state, state-națiuni şi ceea ce suntem acum, cu organizații multinaționale, alianțe regionale, diverse structuri internaționale de guvernare și alte aspecte ale globalizării, “Ipoteza Singleton” începe să pară inevitabilă. Totul depinde de ceea ce oamenii vor decide să facă în continuare.

“Ipoteza Singleton” versus alte teorii despre viitorul omenirii

Ipoteza Singleton
Ipoteza Singleton

Despre rolul pe care-l va avea Inteligenţa artificială (AI – Artificial intelligence) în viitorul omenirii s-a scris enorm. Veritabilul tsunami tehnologic la care asistăm astăzi şi care a dus la dezvoltarea unor ştiinţe de graniţă, precum biotehnologia, nanotehnologia, roboetica (etică aplicată domeniului roboticii), neuroetica etc., a generat şi curente de gândire şi teorii care, la prima vedere, par a fi de domeniul science-fiction.

Citește și:  Explorarea planetelor exterioare

Există însă proiecte în desfăşurare, cât se poate de reale, ale căror efecte sunt greu de evaluat la momentul actual. Proiectul Blue Brain (Creierul albastru), de pildă, început la Universitatea Politehnică din Lausanne, Elveţia, în colaborare cu IBM, în 2005, de către un grup de informaticieni, matematicieni, fizicieni şi biologi, are ca obiectiv crearea unui creier artificial. Se folosesc în acest scop 8 000 de calculatoare, care efectuează 22 800 miliarde de operaţiuni/secundă, pentru următoarea generaţie de calculatoare preconizându-se un milion de miliarde de operaţiuni pe secundă.

Teoria “singularităţii tehnologice” convergentă cu Ipoteza Singleton

Tehnologie
Tehnologie

Raymond Kurzwell, inginer şi cercetător american, specialist în inteligenţa artificială, “geniul fără repaus” sau “maşina gânditoare absolută”, cum este numit în presa occidentală, susţine că, până in anii 2040, organismul uman “va putea lua orice formă”, încorporând un mare număr de nanoroboţi, organele interne putând fi înlocuite cu dispozitive cibernetice performante.

Acelaşi Raymond Kurzwell prezice că începutul “singularităţii tehnologice” se va manifesta în jurul anului 2045. Singularitatea tehnologică este starea în care lumea şi viaţa nu mai pot exista aşa cum le ştim. Kurzwell avansează ideea că, în cei 100 de ani ai secolului al XXI-lea, omenirea va înregistra o evoluţie comparabilă cu a ultimilor 20 000 de ani.

Această evoluţie va duce la evenimente aproape imposibil de imaginat (“aşa cum o bacterie nu poate înţelege ce este un om”, spune cercetătorul american) – computerele vor descifra aproape toate secretele naturii şi ale Universului, inteligenţa biologică şi cea artificială se vor contopi (“mind uploading”), oamenii vor deveni “aproape nemuritori”, ca în filmele SF “Matrix”, “Terminator” etc.

Punctul Omega – teoria care a anticipat, în urmă cu un secol, Ipoteza Singleton (în varianta pozitivă)

Ipoteza Singleton si Punctul Omega
Ipoteza Singleton si Punctul Omega

În prima jumătate a secolului trecut, Pierre Teilhard de Chardin, geolog, paleontolog, antropolog, fizician, teolog, remarcabil om de ştiinţă, preocupat de viitorul omenirii, despre care a şi scris nenumărate cărţi (“Fenomenul uman”, “Viitorul omului”, “Direcţiile viitorului” etc.), a formulat o teorie, în care spune că “Punctul Omega” (numit aşa după ultima literă a alfabetului grecesc) ar reprezenta starea din viitor spre care se îndreaptă omenirea şi care ar trebui să fie o eră a armonizării conştiinţelor.

În viziunea lui Pierre Teilhard de Chardin, Creaţia Universului ar corespunde unui “Punct Alpha” al timpului, iar omul se va alătura Marelui Arhitect într-un “Punct Omega”, în momentul în care va atinge un grad de conştiinţă foarte ridicat, rezultat al unei evoluţii constante, în care intervin factori complecşi.

Punctul Omega” este, în viziunea lui Chardin, un fel de “magnet” uriaş, din viitor, care dirijează prezentul pe un anumit drum, spre un scop ireversibil, realizabil şi imperativ, pe care oamenii nu-l conştientizează şi nici nu-i înţeleg semnalele de avertizare.

“Fizica nemuririi”

Ipoteza Singleton si Fizica nemuririi
Ipoteza Singleton si Fizica nemuririi

Frank Tipler, profesor de fizică matematică cuantică, la Universitatea Tulane, din SUA, într-o carte publicată în 1994, intitulată “Fizica nemuririi” (The Physics of Immortality), duce mai departe ideile lui Pierre Teilhard de Chardin, formulând însă propria teorie a Punctului Omega (fără a face trimitere explicit la predecesorul său) şi care are multe puncte de convergenţă cu Ipoteza Singleton.

Fizicianul postulează că Universul se va transforma într-un supercomputer. Pentru că, la momentul Omega, supercalculatorul va avea o putere infinită, va putea simula, în realitatea virtuală, cu o precizie infinită, trecutul întregului Univers, de la Big Bang, și implicit apariția vieții pe Pământ, cea a ființei umane și toate celelalte forme de viață inteligentă.

Supercomputerul, susţine Tipler, își va putea plasa creaturile într-un mediu în care acestea nu vor muri niciodată și în care toate dorințele lor vor fi îndeplinite. Universul va fi unul al fericirii și al înțelepciunii, al gândurilor și al numerelor pure, societatea va fi a fiinţelor omnisciente, omniprezente și omnipotente, identificate de Tipler cu Dumnezeu.

Şi fizicianul german David Deutsch, specialist în informatică cuantică, împărtășește concepția cosmologică a Punctului Omega, așa cum a fost dezvoltată de Tipler, în “Fizica nemuririi”, distanţându-se însă de posibilitatea de a resuscita persoanele decedate folosind computere cuantice.

Se îndreaptă lumea spre Punctul Omega?

Evolutie
Evolutie

Mulţi consideră că viziunea construită de Ipoteza Singleton (sau de celelalte teorii mai vechi sau mai noi despre Punctul Omega) se referă, de fapt, la fenomenul globalizării, la transformarea lumii într-o singură “unitate”, coordonată prin instituţii şi organisme politice suprastatale, prin politici economice comune, caracterizată printr-o conştiinţă globală (“noosfera” – un spaţiu de agregare a tuturor gândurilor, emoţiilor, ideilor produse de umanitate în fiecare moment).

Se îndreaptă lumea spre Punctul Omega? Va fi Punctul Omega un supercomputer cosmic? Se va schimba omenirea în mod semnificativ în cursul acestui secol? Vom deveni un “Singleton”? Cum se va produce această schimbare? Mai interesează, în vreun fel, dimensiunea spirituală a omului? O mulţime de incertitudini, de întrebări la care, în această “epocă a dezordinii”, nu avem încă niciun răspuns.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.