Proiectul conştiinţei globale (Global Consciousness Project) este un demers îndrăzneţ, având ca scop să demonstreze, ştiinţific, faptul că există o conştiinţă colectivă, planetară, că dimensiunea noastră spirituală, gândurile, sentimentele pot influenţa şi modela lumea materială, pot schimba cursul evenimentelor.

Ştiinţa modernă repune în discuţie şi schimbă semnificativ convingerile tradiţionale despre ceea ce înseamnă conştiinţa individuală şi cea colectivă, pornind de la ideea fundamentală că, prin gândire, prin spirit, ne definim ca individualităţi şi putem accesa ceea ce este dincolo de noi.

Proiectul conştiinţei globale
Proiectul conştiinţei globale

Omul nu este şi nu mai poate fi înţeles doar ca o structură fizico-chimică extrem de complexă, nu este doar o sumă de mecanisme biologice. Dincolo de toate acestea mai există ceva care ne animă, ne însufleţeşte, ne provoacă să căutăm mereu adevărata natură a eului nostru interior, a conştiinţei, să ne întrebăm cine şi cum ne alimentează emoţiile, sentimentele, ce se întâmplă la “sfârşit” cu această parte a fiinţei noastre.

Într-o deja celebră “Teorie cuantică a conştiinţei”, formulată în 1996, doi eminenţi oameni de ştiinţă, medicul şi fizicianul Stuart Hameroff şi Roger Penrose, profesor de fizică matematică, la Universitatea Oxford, defineau conştiinţa ca un fel de “program”, a cărui existenţă continuă şi după moarte.

Sufletul, susţin cei doi specialişti, este conţinut în celulele creierului uman, în nişte “microtubuli” – o structură subcelulară. Iar ceea ce oamenii numesc “conştiinţă” este “efectul gravitaţiei cuantice asupra microtubulilor”, un proces pe care ei îl denumesc “Orch-OU” – “Orchestrated Objective Reduction”.

Când inima încetează să bată – spune medicul Stuart Hameroffmicrotubulii îşi pierd starea cuantică, iar informaţia cuantică din aceştia nu se distruge, nu poate fi distrusă, se risipeşte în Univers”.

Proiectul conştiinţei globale – primele experimente

Informatie, cunoastere, constiinta
Informatie, cunoastere, constiinta

O echipă de prestigioşi oameni de ştiinţă de la Universitatea Princeton, din New Jersey, SUA, în colaborare cu specialişti din diverse domenii, din întreaga lume, a desfăşurat, începând cu 1998, un program de cercetare mai puţin obişnuit – “Proiectul conştiinţei globale” (Global Consciousness Project) – prin care să demonstreze că spiritul uman (noosfera) produce efecte asupra materiei, că puterea gândului poate modifica lumea fizică.

Istoria acestui proiect a început mult mai devreme, la sfârşitul anilor 1970, cu o idee a profesorului Robert George Jahn, de la aceeaşi Universitate, Princeton, unde şi Albert Einstein a petrecut o bună parte a anilor săi de cercetare. Robert George Jahn, fondator al Princeton Engineering Anomalies Research Lab, a încercat să afle dacă un generator de numere aleatorii (GNA) poate fi influenţat cu puterea minţii.

Voluntarilor implicaţi în experimentul lui Robert George Jahn li s-a cerut să se concentreze asupra unei “cutii” mici, negre, un fel de generator de numere aleatorii în miniatură, special concepută pentru a constata dacă există relaţii de cauzalitate între “intenţia” subiecţilor şi rezultatele altfel aleatorii, ceea ce s-a şi confirmat.

Primele experienţe în grup

Pot oamenii să schimbe lumea materială cu puterea minţii?
Pot oamenii să schimbe lumea materială cu puterea minţii?

Ideea lui Robert George Jahn a fost preluată mai târziu de Roger D. Nelson, director al “Proiectului conştiinţei globale”, psiholog, pasionat de cercetarea fenomenelor neconvenţionale, cu autoritate recunoscută în cadrul Laboratoarelor Universităţii Princeton.

Într-o primă fază, împreună cu fiul său, Greg, expert în inteligenţa artificială, a dezvoltat o nouă versiune a generatorului (digital) de evenimente aleatorii, pe care l-a numit “Egg”, după care a început o serie de experienţe în grup.

Într-o încăpere în care se aflau aproximativ 30 de persoane, cărora li se cerea să cânte, să vorbească, să se distreze, sistemul Egg era plasat într-un colţ, afişând, pe ecranul computerului la care era conectat, un grafic similar cu o electroencefalogramă.

Proiectul conştiinţei globale – un experiment controversat
Proiectul conştiinţei globale – un experiment controversat

S-a putut observa, prin experienţe repetate, că respectivul grafic rămânea “plat”, cu excepţia cazurilor în care toată lumea făcea acelaşi lucru (de exemplu, medita, se bucura etc.). In acele momente sistemul reacţiona, desenând o curbă pe grafic, ca şi cum ar fi “înregistrat” starea de spirit a grupului. De aici concluzia că, dacă sistemul Egg este plasat în “câmpul psihic” al grupului, acesta este influenţat de emoţii – calm, bucurie, frică etc.

Treptat, Nelson a format o echipă şi a dezvoltat, de-a lungul anilor, o întreagă reţea, în 65 de ţări, cu specialişti care au folosit, ca instrument de măsurare a influenţei minţii asupra materiei, un sistem electronic (Egg), un generator de numere aleatorii, conectat la un calculator.

S-a pornit de la premisa că, dacă mintea umană poate influenţa lumea materială, dacă există un “câmp psihic” planetar, atunci acest fapt ar trebui să se “vadă” în felul în care se structurează şi se ordonează secvenţele generate de sistemul electronic.

Cum funcţionează Proiectul conştiinţei globale şi sistemul Egg? Pot oamenii să schimbe lumea materială cu puterea minţii?

Proiectul conştiinţei globale
Proiectul conştiinţei globale

Generatorul de numere aleatorii (Sistemul Egg), în fiecare secundă, generează un număr egal de 0 şi 1 (200 de secvenţe de 0 şi 1 pe secundă). Reţeaua este formată din 65 de astfel de sisteme interconectate, aflate în toate părţile lumii (unul şi în România), sincronizate după meridianul Greenwich. Acestea transmit datele, în timp real, în fiecare secundă, către computerul central de la Princeton, unde se afişează un fel de “encefalogramă” a planetei.

Pentru a se măsura şi compara rezultatele, în Proiectul conştiinţei globale, au fost alese momente în care un număr mare de oameni se sincronizează, în sensul că se concentrează asupra unui eveniment important, care generează emoţie colectivă.

Printre evenimentele măsurate din această perspectivă, în Proiectul conştiinţei globale, pentru a se vedea în ce măsură convergenţa gândurilor influenţează realitatea, s-au aflat, de exemplu, accidentul submarinului nuclear Kursk (din 12 august 2000), atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, din SUA, accidentul navetei spaţiale Columbia (1 februarie 2003), sfârşitul războiului din Irak (2003) etc.

Accidentul navetei spaţiale Columbia
Accidentul navetei spaţiale Columbia

Analiza datelor, făcută simultan la Princeton şi Amsterdam, a arătat că, în minutele şi orele de după astfel de evenimente sau chiar înainte, s-au înregistrat fluctuaţii semnificative ale curbei de pe dispozitivele Egg.

Aceste măsurători arată, prin urmare, că atunci când o mulţime de minţi umane se concentrează asupra unui eveniment, se generează o “conştiinţă globală”, un câmp energetic planetar, capabil să influenţeze funcţionarea dispozitivelor Egg din toată lumea şi, foarte probabil, şi alte aparate electronice care nu se află în zona de observaţie a experimentului.

Efectele sunt reale, măsurabile

Un moment istoric pentru GCP, ceremoniile funerare ale printesei Diana
Un moment istoric pentru GCP, ceremoniile funerare ale printesei Diana

Proiectul conştiinţei globale a mai evidenţiat şi alte aspecte deosebit de interesante. De pildă, atunci când este vorba de evenimente pozitive (sărbătorirea Anului Nou, festivităţi, meditaţii colective etc.) sau chiar dramatice, dar acestea din urmă, imprevizibile (catastrofe naturale, accidente etc.), influenţa conştiinţei colective este mai puternică decât în cazul evenimentelor negative previzibile într-o oarecare măsură (acte de război, conflicte de natură politică, violenţă etc.).

O zi “istorică” pentru “Proiectul conştiinţei globale” a fost cea în care un miliard de oameni din întreaga lume au urmărit ceremoniile funerare ale prinţesei Diana şi când abaterile de la valorile medii ale sistemelor Egg au fost mai mari ca oricând până atunci, semn al unei emoţii colective atât de puternice, încât au modificat ceva în lumea fizică.

O săptămână mai târziu, generatoarele GCP (Proiectul conştiinţei globale) au reacţionat din nou, cu ocazia ceremoniilor de rămas bun dedicate Maicii Tereza. Şi de atunci, în fiecare an, aproximativ 20 de evenimente planetare – sărbătorile de sfârşit de an, cutremure, eclipsele solare, alegerile, finalele unor competiţii sportive importante s.a.m.d. sunt marcate de aceste “mişcări cuantice” de dispoziţie.

Citește și:  Sufletul – din perspectivă metafizică şi ştiinţifică. Teoria cuantică a conştiinţei

În data de 11 septembrie 2001, când au avut loc atentatele teroriste din SUA şi când peste două miliarde de oameni au urmărit în mass-media desfăşurarea evenimentelor, s-au înregistrat creşteri excepţionale ale valorilor înregistrate pe sistemele Egg, pe parcursul mai multor ore, mai ales după prăbuşirea celui de-al doilea turn, fapt interpretat ca expresie a şocului emoţional al celor care au asistat direct sau la televizor la tragicele evenimente.

Mintea devansează timpul? Câmpul psihic colectiv percepe evenimentele înainte de a se întâmpla

Analizând datele din 11 septembrie 2001, cercetătorii au remarcat şi o altă curiozitate – variaţiile sistemelor Egg au început cu o zi înainte de tragicul eveniment (lucru pe care nu au avut curajul să-l mărturisească la momentul respectiv), au devenit mai puternice cu două ore înainte ca cele două avioane să atingă cele două Turnuri World Trade Center, şi chiar înainte ca teroriştii să apară pe aeroport.

Eroare de interpretare? Se pare că nu, de vreme ce, în 2004, în ultimele zile ale anului, sistemele Egg au intrat din nou in “alertă”. 24 de ore mai târziu, un cutremur violent a declansat tsunami-ul care a devastat Asia de Sud-Est şi a curmat viaţa a 220 000 de oameni. Câmpul psihic colectiv percepe evenimentele înainte de a se întâmpla.

Mintea devansează timpul?
Mintea devansează timpul?

Nenumăraţi alţi cercetători, sceptici, cu activitate in laboratoare din diverse ţări, s-au interesat de “Proiectul conştiinţei globale”, punând la îndoială rezultatele sau interpretarea lor. Printre aceştia s-a aflat şi fizicianul olandez Dick Bierman, de la Universitatea din Amsterdam, contrariat de faptul că oameni de ştiinţă remarcabili au creditat rezultatele măsurătorilor GCP.

Într-un interviu acordat Daily Mail, Dick Bierman a recunoscut până la urmă că, neputând crede rezultatele, a asistat la experimente, a reanalizat măsurătorile şi a ajuns la acelaşi rezultat: erau corecte. “A fost un şoc – a mărturisit acesta – şi de atunci am început să mă gândesc altfel, mai profund, la natura lumii noastre, pentru că probabilitatea de a obţine astfel de rezultate din întâmplare este de ordinul 1 la un milion, adică aproape zero”.

Noosfera – învelişul spiritual al Pământului

Noosfera
Noosfera

Noosfera (din grecescul “nous” – “spirit” şi “sphaira” – “sferă”) este termenul prin care este denumit “învelişul spiritual” al Pământului, ansamblul sistemelor de informaţie, cunoaştere şi valorizare specifice fiinţei umane.

Cuvântul a fost propus, în 1922, de Teilhard de Chardin, teolog, paleontolog şi filosof, primul care a sugerat clar existenţa unei “conştiinţe colective” şi care considera că noosfera este a treia fază de dezvoltare a Terrei, după geosferă (materie inanimată) şi biosferă (materie vie).

Unicitatea individuală este asigurată, printre altele, spun specialiştii, şi de comunicarea rapidă, cu mare flux de informaţie, dintre emisfera stângă a creierului (responsabilă cu partea analitică şi raţională a minţii noastre) şi cea dreaptă (a emoţiilor). Cu cât fluxul informaţiei între emisferele cerebrale, dar şi între individ şi lume, este mai dinamic, cu atât creşte “temperatura intelectuală” a minţii. Cu atât mai mult astăzi, când lumea este interconectată.

Evenimente planetare

Ideea existenţei unei conştiinţe colective nu este nouă (este prezentă în scrierile anticilor, în Evul Mediu, Renaştere etc.), chiar dacă nu era numită aşa, dar nu a fost niciodată demonstrată cu mijloace ştiinţifice. Psihanalistul si psihiatrul Carl Gustav Jung, în anii 1920, definea inconştientul prin două “teritorii”: individual şi colectiv.

Inconştientul individual este generat de experienţele personale, cel colectiv se naşte din toate experienţele umane, de la începuturi şi până azi, cristalizate în arhetipuri. Aşa se face că Jung pare să fi prezis cel de-al Doilea Război Mondial, cu mult înainte ca acesta să izbucnească, analizând visele pacienţilor săi, în care apărea tot mai des imaginea simbolică (un arhetip) a unui zeu al războiului.

Suntem parte a unei conştiinţe globale

Suntem parte a unei conştiinţe globale
Suntem parte a unei conştiinţe globale

Roger Nelson, directorul ineditului experiment – Proiectul conştiinţei globale (GCP) – a cărui activitate ştiinţifică este remarcabilă şi recunoscută in lumea cercetătorilor, sublinia că: “Prin această experienţă la nivel mondial, GCP (Global Consciousness Project), demonstrăm cum conştiinţa noastră nu se limitează doar la corpul nostru, ci pare să se extindă într-un spaţiu mult mai mare”.

În al doilea rând, spune cercetătorul, se pare că există o conştiinţă globală din care facem parte. Din punct de vedere ştiinţific, mai este un drum lung de parcurs, pentru ca această ipoteză să poată fi demonstrată sută la sută. Dar prima consecinţă a acestei descoperiri este că va fi necesar să revizuim o serie de dogme ştiinţifice despre natura minţii noastre, a conştiinţei şi chiar a vieţii. În al doilea rând, individual, ne permeite să înţelegem tot mai clar că facem parte dintr-un întreg, că suntem toţi conectaţi”.

Proiectul conştiinţei globale
Proiectul conştiinţei globale

Cu cât proiectul a adunat mai multe date, cu atât s-a conturat şi un alt fenomen, acela că fluctuaţiile sistemului Egg, o adevărată “encefalografie” a Terrei, sunt în continuă creştere, ca şi cum “conştiinţa colectivă s-ar trezi”.

O asemenea constatare ar putea însemna, spune Roger Nelson, “declinul individualismului, care a predominat în ultimele decenii, în favoarea familiei, a grupului, colectivului, un sentiment pe care tot mai mulţi oameni încep să-l perceapă sau să-l experimenteze, mai ales într-un moment în care dezastrele ecologice şi ameninţările politice cheamă la solidaritate şi la un interes mai mare pentru viitorul umanităţii”.

Observaţia lui Nelson este cu atât mai interesantă cu cât a fost făcută înainte ca omenirea să treacă, într-un mod atât de neaşteptat, prin deconcertanta pandemie provocată de noul coronavirus.

Proiectul conştiinţei globale – perspective promiţătoare. “Dumnezeu nu joacă zaruri”

Proiectul conştiinţei globale. Dumnezeu nu joaca zaruri
Proiectul conştiinţei globale. Dumnezeu nu joaca zaruri

Proiectul conştiinţei globale deschide perspective impresionante din punct de vedere ştiinţific. Nu este vorba neapărat de “prezicerea viitorului”, în sensul experienţelor paranormale, ci de o înţelegere autentică, profundă, a naturii umane şi a excepţionalelor capacităţi ale minţii, prea puţin descifrate până în prezent.

Fizica actuală este scindată între două abordări (relativitatea generală şi perspectiva fizicii cuantice), pe care oamenii de ştiinţă încearcă in zadar, de peste 50 de ani, să le unifice într-o “Teorie a Totului”, unică, viabilă, demonstrabilă, care să descifreze taina “Marelui Arhitect”, a lui Dumnezeu, implicit a naturii umane.

Principiul major al fizicii cuantice spune că, dacă evoluţia unui sistem este guvernată de cauzalitate (acţiune-reacţie), măsurarea stării sale poate da aleatoriu o valoare dintr-un ansamblu de rezultate posibile. Aşadar, “şansa” este o parte integrantă a universului nostru şi nu putem determina cu precizie starea unui sistem, ci doar în termeni de probabilitate.

Proiectul conştiinţei globale
Proiectul conştiinţei globale

Proiectul conştiinţei globale leagă această zonă probabilistică a ‘infinitului mic”, din fizica cuantică, de lumea noastră macroscopică, şi una dintre aceste legături ar fi chiar “noosfera”/ mintea/ spiritul nostru, ca spaţiu de agregare a tuturor gândurilor, emoţiilor, ideilor produse de umanitate în fiecare moment.

Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul” – spunea Albert Einstein, într-o scrisoare adresată lui Max Born, unul dintre părinţii mecanicii cuantice, respingând natura accidentală a Universului, dar recunoscând şi limitele teoriei sale. Pe de altă parte, nu a ezitat niciodată să accepte că există un “mister” al vieţii, o zonă dincolo de care nu se poate trece, care scapă raţionamentelor, axiomelor, teoriilor.

2 COMENTARII

  1. Eu consider ca a afla un adevar e ceva personal si nu institutional(institutii , facultati de stiinta etc.) Marile descoperiri le-a facut individul si nu o institutie. De-aia stiinta ramane in urma spiritualitatii. Pentru ca si in spiritualitate descoperirea a facut-o un individ-sfant. Dar trebuie sa spun ca atunci cand individul se afla in fata unei descoperiri, ca sa se lamureasca trebuie sa faca ceva foarte riscant. Isi risca viata. Omul de stiinta nu risca nimic si rezultatul ramane slab.

  2. Eu am luat lectii de la sfintii crestini si am tras urmatoarele concluzii: Sfintii au facut prea putin pentru intreg=marea majoritate a oamenilor. Prin comparatie printul intunericului a facut mai mult. Are rezultate mai multe. Adica stricarea relatiilor dintre oameni. In al doilea rand ne indreptam spre o saracie maxima. Ce se va intampla in continuare? ce face un om= marea majoritate cand nu are ce pune pe masa? Nu vreau sa ma gandesc si nici nu scriu asa ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.