Lăstunul de turn își construiește cuibul în zidurile orașelor

Lăstunul de turn, cunoscut și sub numele de „rândunica de turn”, este una dintre cele mai fascinante păsări care trăiesc în mediul urban. Cu o agilitate impresionantă, aceste păsări își construiesc cuiburile în găurile zidurilor și sub acoperișuri, folosindu-și salivă pentru a lipi materialele de construcție. Adaptate la viața din orașe și sate, lăstunii sunt un exemplu remarcabil de reziliență și legătură cu habitatul lor. Descoperă mai multe despre obiceiurile lor de cuibărit, migrația sezonieră și relația lor cu schimbările climatice.

Lastunii sunt pasari care vaneaza neobositi prada, uneori in zbor rapid, alteori planand usor. Desi au ciocul mic, pot deschide gura destul de larg. Unele specii au patru degete si le tin indreptate inainte – piciorul fiind utilizat pentru a agata si a se prinde de suprafetele orizontale. Alte specii au trei degete indreptate inainte si al patrulea il tin indreptat inapoi. Sunt si specii care au doua degete indreptate inainte si doua inapoi.

Lastunul mare sau negru (Micropus apus)

Soseste in tara noastra la sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai. Pentru ca zborul sau seamana cu cel al randunicii, in popor a fost numit si ,,randunica de turn”. Aceste pasari pot fi vazute in zbor rapid, in jurul turnurilor oraselor, sau in preajma caselor, scotand sunete caracteristice, putin ascutite.

Cum își construiește lăstunul de turn cuibul în ziduri

Isi fac cuiburi in gaurile zidurilor si pe sub acoperisuri. Mai rar se intalnesc in copaci batrani, pe crengile groase sau in pesteri. Aceste pasari prezinta un atasament pentru locurile lor de trai. Cuiburile constau intr-o ingramadire de paie, pene, o parte adunate si o parte furate din cuiburile altor pasari din apropiere.

Lastunul are glande salivare dezvoltate care secreta o substanta ce ajuta la lipirea materialului de cuibarit. Femela depune in cuib 2 oua albe, pe care le cloceste timp de 20 zile, iar cand femela se hraneste cloceste si masculul. Puii sunt hraniti de ambii parinti cu cocoloase de hrana – insecte vanate din aer si umezite cu saliva. Puii raman in cuib timp de circa 6 saptamani.

Daca timpul se raceste, lastunii uneori isi arunca ouale (abia depuse) din cuib, iar cand timpul se incalzeste din nou sunt depuse a doua oara alte doua oua, insa acesti puii rar ajung sa mai zboare din cuib. Conditiile atmosferice influenteaza mult modul lor de hranire si deci de dezvoltare.

Puii pot rezista 10-20 zile fara hrana. In aceasta perioada ei pierd capacitatea organismului de termoreglare, metabolismul si temperatura corpului scad mult. Pasarile adulte nu rezista atat de mult timp fara hrana, deoarece spre deosebire de pui caracterizati prin supragreutate, animalele adulte poseda mai putine rezerve.

Pe timp friguros si in lipsa de hrana pasarile adulte migreaza cautand alte regiuni. Simtind apropierea vremii nefavorabile, lastunii parasesc zona respectiva. De aceea, in locurile favorabile cu hrana, este vazut un numar mai mare de lastuni. Toamna, la inceputul lunii august, ei pleaca in locurile de iernare, in Africa tropicala si mai spre sud.

In tara noastra se intalnesc frecvent vara. Ei cuibaresc in toate regiunile tarii, formand colonii mari de 400 perechi, isi construiesc cuiburile in gaurile stancilor, in malurile lutoase ale apelor, in acoperisul cladirilor vechi si al bisericilor. Isi sapa singuri gauri in malurile lutoase sau clocesc in cuiburile altor pasari de exemplu in al randunicilor.

In timp ce lastunul negru ca fumul are numai partea de la gat deschisa la culoare, lastunul alpin (Micropus melba) de talie mare, este alb pe partea ventrala si are o banda cafenie in jurul capului. Este raspandita putin in Germania, apare ca pasare clocitoare in locurile stancoase din Alpi si din regiunea meditaraneana. Nu apare in tara noastra.

Lastunul de palmier (Cypsiurus)

In Africa si Asia, in regiunile tropicale, este intalnit lastunul de palmier (Cypsiurus) care isi lipeste cuibul cu frunzele de palmier. Materialul pentru cuib consta in seminte si pene lipite cu saliva. Cu aceasta saliva sunt fixate si ouale care altfel s-ar rostogoli din cuibul care este atat de mic, incat clocind pasarea sta aproape vertical in el.

Lastunul mare cu coada in forma de tepi (Chaetura gigantea)

Sunt cunoscute doua specii in regiunea palearctica si doua specii in regiunea tropicala. Speciile respective au coada relativ scurta si retezata drept. Acestui gen ii apartine lastunul mare cu coada in forma de tepi (Chaetura gigantea) din regiunea indo-malaieziana, care este considerata una dintre cele mai bune zburatoare din lumea pasarilor. Multi lastuni mari clocesc in copaci scorburosi, in care instaleaza un cuib urias in forma de con, lipit cu saliva si fixat de peretele intern al trunchiului.

Chaetura pelagica

Chaetura pelagica este o specie care traieste in America de Nord, cloceste in hornuri, unde gaseste conditii de cuibarit asemanatoare cu acelea din copacii scorburosi. O specie care traieste in Brazilia, Chaetura andrei se aseamna cu lastunul de horn.

Specia sud-americana Panyptila caennensis construieste din peri zburatori si matase de plante un cuib, pe care il fixeaza in proeminente stancoase, sub ramuri groase, sau in scorburi, situate deseori la mare inaltime. Cuibul consta dintr-o camera inchisa, spre care duce o galerie verticala, deschisa la partea inferioara, in care pasarea zboara venind de jos. Cuibul poate sa aiba o lungime de 60 cm si mai mult. In majoritatea cazurilor, cuibul este folosit mai multi ani si perfectionat, incat poate sa fie format din mai multe camere.

Lastunii de copac (Hemiprocne)

Lastunii de copac (Hemiprocne) raspanditi in spatiul indo-malaiez, au obiceiul de a sta pe copaci, de care se tin cu ajutorul degetului mare indreptat inapoi. Pasarile isi lipesc cuiburile lor foarte mici (care contin un singur ou ce umple tot cuibul) pe ramurile din varful copacilor.

Lastunii de noapte, cu coada lor adanc bifurcata si penele de podoaba de pe fata de culoare alba, in forma de pamatuf, sunt cei mai frumosi lastuni.

Impactul mediului urban asupra populațiilor de lăstuni

Lăstunii de turn au demonstrat o capacitate remarcabilă de adaptare la mediul urban. În marile orașe din Europa, inclusiv în România, aceste păsări găsesc locuri ideale pentru cuibărit în zidurile vechilor clădiri, biserici sau turnuri. Conform studiilor recente, populațiile de lăstuni care trăiesc în orașe sunt mai stabile decât cele din mediul rural, unde habitatele naturale precum copacii bătrâni sau malurile lutoase sunt din ce în ce mai rare.

Totuși, modernizarea construcțiilor, restaurarea clădirilor vechi și sigilarea golurilor în ziduri pot avea un impact negativ asupra coloniilor de lăstuni, punând presiune pe populațiile locale. Protejarea acestor păsări prin menținerea unor zone propice cuibăritului este esențială pentru conservarea speciei în mediul urban.