Lebedele sunt pasari mari, inotatoare, din genul Cygnus. Au gatul lung si zvelt, iar penajul alb sau negru. Astfel de pasari inoata foarte elegant, doar pe uscat se misca mai greu deoarece au picioarele cam scurtre. În timpul zborului sunt grupate in linie sau in forma de V. Hrana lebedelor este alcatuita mai ales din insecte, viermi, moluste, diferite plante. Astfel de nevertebrate sunt prinse din apa cu ciocul lung, de culoarea rosie-portocalie.
Lebedele sunt păsări mari și elegante, din genul Cygnus, recunoscute pentru gâtul lor lung și zvelt, precum și pentru penajul alb sau negru. Aceste păsări acvatice sunt întâlnite în special pe lacuri și râuri, unde își petrec majoritatea timpului înotând grațios. Pe uscat, însă, se mișcă mai greu din cauza picioarelor scurte. Lebedele sunt cunoscute și pentru sunetele distinctive pe care le scot, folosite pentru a comunica între ele, și pentru zborul lor organizat în forma de V, pe distanțe mari, în timpul migrațiilor.
Caracteristicile fizice ale lebedelor: penaj, cioc și gât lung
Una din cele mai cunoscute specii de lebede traieste in Europa și la noi in tara. se numeste lebada cucuiata si are obiceiul sa cloceasca pe lacurile din Danemarca, Mongolia, Scandinavia, Siberia. Are penajul alb complet, ciocul portocaliu cu o pertuberanta neagră la baza acestuia. Lebada cucuiata cuibareste in colonii de cateva exemplare. Femela isi face cuibul in stuf si depune 5-6 oua mici, de culoarea cenusie-verzuie.
In perioada clocitului, femela este foarte atenta la tot ce se intampla in jurul ei, isi apara cuibul si isi protejeaza puii. Masculul este destul de agresiv si teritorial, goneste orice intrus se aproprie de femela si de cuib. Dupa eclozarea oualor, apar puii, care au corpul acoperit de puf argintiu. Acestia sunt hraniti si ocrotiti de ambii parinti.
Habitatul și distribuția geografică a lebedelor
O astfel specie de lebada care impresionaza prin aspectul ei deosebit, penajul alb, apare si in tara noastra, mai ales in baltile Dunarii, in Delta. Poate fi recunoscuta dupa sunetele pe care le scoate și care sunt destul de groase, ca de trompeta sau ca un sforait scurt. Prin astfel de sunete caracteristice, pasarile se cheama intre ele.
O altă specie este lebada cantatoare, care are penajul alb, ciocul negru, cu baza galbena. Aceasta pasare nu este tacuta ca lebada cucuiata, ea scoate frecvent sunete tari, iar cand inoata isi tine gatul aproape vertical. Sunetele acestor lebede se aud mai ales in timpul zborului și nu doar in perioada de imperechere, cand masculul isi cheama femela.
In Islanda, Scandinavia de Nord și Kamceatka, apare lebada cantatoare. Aceasta pasare cloceste in tundra arctica și traieste izolat in perioada respectiva. In rest, astfel de lebede se aduna in carduri zgomotoase, mai ales pe malul raurilor mari sau pe lacuri. In lunile de iarna poate fi observata pe tarmul Marii Nordului și Marii Baltice, in China, Japonia, sau diferite zone dn apropierea apelor din Asia Centrala. La noi in tara (in Delta Dunarii și pe coasta Marii Negre) apare din luna octombrie și pleaca in martie.
In nordul Rusiei poate fi observata lebada pitica care are acelasi stil de viata ca lebada cantatoare.
In sudul Americii de Sud apare lebada cu gatul negru care este o specie foarte sperioasa. Are capul negru, penajul corpului este alb, gatul este negru cu alb, iar deasupra ochiului prezinta o dunga alba.
Alte specii din genul Cygnus sunt: lebada fluieratoare (din America), lebada-trompeta (din nordul Americii), lebada neagra (din Australia). Aceasta din urma este deoasebita prin faptul ca are ciocul predominant rosu și alb la varf, penajul negru cu penele mari albe, iar ochii rosu-aprins.
Rolul lebedelor în cultură și simbolism
Lebedele au fost apreciate în diverse culturi și tradiții de-a lungul istoriei, fiind adesea simboluri ale frumuseții, eleganței și purității. În mitologia greacă, lebedele erau asociate cu zeul Apollo, iar în literatura europeană, ele apar frecvent ca simboluri ale dragostei și devotamentului, datorită naturii lor monogame. De asemenea, în povestea „Lebedele sălbatice” a lui Hans Christian Andersen, aceste păsări au fost înfățișate ca întruchipări ale grației și sacrificiului. În multe tradiții, lebedele sunt văzute ca mesageri ai spiritului și purtătoare ale sufletului în lumea de dincolo.
Pe lângă semnificația lor culturală, lebedele au fost protejate de-a lungul timpului, fiind considerate păsări regale în Marea Britanie, unde toate lebedele sălbatice neînsemnate oficial erau declarate proprietatea reginei. Această protecție simbolică a asigurat supraviețuirea speciei într-o perioadă în care multe alte păsări mari au fost vânate excesiv.
