Limba română este o limbă neolatină, alături de spaniolă, franceză, italiană, portugheză. Aceste limbi romanice sunt derivate din latina vulgară și fac parte din grupul italic al limbilor indo-europene.

Latina vulgară era vorbită de legionari, comercianți, colonizatori ai Imperiului Roman; clasa superioară a Imperiului vorbea latina clasică.

Dialectele limbii române sunt: aromâna sau macedoromâna (vorbit în Dobrogea, Albania, Macedonia), meglenita sau meglenoromâna, (întâlnită în regiunea Meglen din Grecia), istroromâna, (dialect vorbit în nord – estul peninsulei Istriei). Dialectul istroromân este o variantă a dialectului daco-roman.

Graiurile sau subdialectele limbii române, opt la număr, sunt: moldovenesc, maramureșean, bucovinean, crișean, ardelenesc, bănățean, muntenesc, timocean.

Din punct de vedere lingvistic și oficial acceptat, limba română s-a format în urma romanizării populațiilor din bazinul Dunării de jos, a dacilor și tracilor. Istoria afirmă că Imperiul Roman a romanizat toată Dacia, limba dacă dispărând astfel. Romanizarea este procesul de adoptare de către populația autohtonă a culturii romane.

În limba română s-au găsit 160 de cuvinte de origine traco – dacică, (mistreț, mazăre, mătură) și 180 de origine geto – dacică. Ulterior a fost influențată de slavi, greci, maghiari și alte popoare.

Fiecare perioadă politică a lăsat amprente străine în vocabularul limbii române: perioada otomană, perioada fanariotă, perioada pașoptistă.

Cine au fost dacii?

Prin 2500 înaintea erei noastre, au început să vină arienii dinspre Asia. Ei au invadat Europa călare și purtând arme din bronz. Pentru că erau popoare războinice, au cucerit vechile culturi neolitice, care abia descopereau bronzul. Acestea au fost distruse sau în mică parte asimilate de către arieni. Dacii sunt considerați a face parte din ramura popoarelor tracice. Triburile dacice s-au stabilit pe teritoriul României și pe teritoriul din jurul României de azi.

Provincia Dacia a fost cucerită în 106 și ocupată până în 275, când s-a retras armata Imperiului Roman la sud de Dunăre. Retragerea a venit ca urmare a dificultății stăpânirii provinciei, din cauza luptelor întreprinse de dacii liberi, din ce în ce mai dese, în secolul al III-lea. Dacii liberi sunt geții din Muntenia, carpii din Moldova, costobocii din Carpații de nord și dacii mari din Satu Mare, Crișana și Zarand. Totodată, luptele continue și retragerea armatei subliniază existența dacilor și nu dispariția lor, cum afirmă istoria oficială.

Latinitatea limbii române este o enigmă pe care nici un istoric nu o poate descifra. Romanii au ocupat Dacia, timp de 169 de ani, într-o proporție de o treime, restul de două treimi fiind neocupată și locuită de dacii liberi. În acest context istoric, este o imposibilitate ca atâtea triburi libere de daci războinici să își fi uitat limba maternă și să fi învățat latina. Indiferent de acest fapt, teoria romanizării întregii populații dacice a rămas ca istorie oficială a creării limbii române.

Este important de menționat că în cazul altor popoare din insulele britanice (celții, scoții) care au fost sub stăpânire romană de-a lungul a șase secole, caracterul latin există mult mai puțin, spre deosebire de cel al limbii române. Spre exemplu, sudul Galliei va fi ocupat în 120 I.H. și trupele se vor retrage în 475, aceasta neajungând a fi romanizată pe parcursul a șase secole.

Pe de altă parte, lingviștii populațiilor din sudul României afirmă că înainte de sosirea slavilor în Balcani, nu existau populații romanizate. Slavii vor ajunge în Balcani între secolele V și VII. Vor trece Dunărea pentru prima dată în anul 518. În anii 550 – 551, slavii vor rămâne pentru prima dată, la sud de Dunăre, peste iarnă. Pătrunderea lor în provincie va continua până în secolele VIII-IX, influența lor asupra culturii daco-romane observându-se doar la nivelul lingvistic și nu cutumal.

Un alt amănunt important este menționat de poetul latin Ovidiu în volumele sale de poezii „Tristele”, „Ponticele” etc.. Exilat în Dobrogea, la Tomis, în anul 8 D.H., acesta le citea poezii localnicilor de acolo, care nu doar că îl înțelegeau, dar chiar râdeau de modul lui de a pronunța latina.

La urma urmei, în Italia limba latină era vorbită doar de tribul latinilor veniți de la Troia (adică din Asia), refugiații troieni conduși de Eneea. Imperiul Roman a impus latina ca limbă oficială doar la nivelul armatei și tribunalului. Chiar și azi, un italian din sudul Italiei (spre exemplu din orașul Salerno) este posibil să nu se înțeleagă cu un național din nord dacă s-ar exprima în dialectul din sud, atât de diferită fiindu-le vorba.

Intervalul de doar 169 de ani și existența celorlalți daci liberi la nord de Dunăre, cât si componența armatei Imperiului Roman (legiunile romane erau de origine macedoniană și respectiv siriană), înțelegerea vorbei lui Ovidiu, poetul exilat, sunt elemente importante care infirmă romanizarea Daciei integrale și originea romană a limbii române. Cu toate acestea, originea exactă a limbii române nu se cunoaște, iar lingviștii susțin încă caracterul roman al limbii române.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ