Literatura scrisă cu ajutorul Inteligenţei Artificiale a cucerit teren, în 2025, şi pare să fi devenit noua “frontieră artistică” – un fenomen care stârneşte curiozitate din partea publicului cititor şi multe controverse în lumea scriitorilor, cu atât mai mult cu cât există deja autori care au primit premii prestigioase, pentru volume scrise “în colaborare” cu AI (precum scriitoarea japoneză Rie Kudan, laureată a “Akutagwa Prize”, echivalentul celebrului Premiu Goncourt).
Cum este utilizată Inteligenţa Artificială în literatură?
Deși o Inteligență Artificială (precum ChatGPT) nu poate fi considerată un autor “legal”, există scriitori care au folosit-o nu doar ca instrument de lucru, ci, uneori, în calitate de “co-autor” sau chiar generator de texte literare.
De cele mai multe ori, autorii apelează la modele precum GPT, pentru brainstorming (generarea unui număr mare de idei, care, ulterior, să fie grupate, rafinate, rearanjate), pentru crearea rapidă de sinopsisuri (schiţe/ rezumate ale unor subiecte) sau world-building (lumea imaginară, decorul în care evoluează personajele), pentru rafinarea dialogurilor, explorarea de stiluri literare alternative etc.
Unii autori de science-fiction au recunoscut că folosesc IA pentru a testa structuri narative sau pentru a “simula” personaje, iar în literatura pentru copii, IA este folosită frecvent pentru generarea de povești personalizate.
În felul acesta, au apărut romane experimentale generate aproape complet de IA, poezii create de modele lingvistice, antologii în care IA produce variații stilistice în maniera anumitor autori celebri – texte care sunt prezentate, de regulă, ca experimente literare, nu ca literatură in sensul clasic al cuvântului..
Exemple notabile de literatură (cărți, texte, scenarii) scrisă parțial sau integral de IA
În ultimii ani, mai ales în 2025, atât rata de scriere, cât și rata de publicare a literaturii scrise cu ajutorul Inteligenţei Artificiale a crescut semnificativ (unele statistici susţin că în jur de 40% dintre autori mărturisesc că fac apel la AI, 7% spun că încă nu au utlizat, dar, probabil, o vor face în viitor). Iată câteva exemple care oferă o imagine de ansamblu asupra genurilor, stilurilor abordate şi asupra felului în care a fost receptată o astfel de literatură:
Ross Godwin și K. Allado-McDowell, “1 the Road” – un scriitor şi o Inteligenţă Artificială pornesc la drum…
Ross Godwin, regizor american de lungmetraje şi documentare, şi K. Allado-McDowell, scriitoare, muziciană, sunt pionieri în domeniul literaturii scrise cu ajutorul GPT. Au co-editat şi publicat o serie de antologii şi eseuri despre artă, ecologie, Inteligență Artificială etc.
“1 the Road” este un roman experimental, realizat cu Inteligența Artificială, având ca punct de plecare o carte celebră, din 1957, a scriitorului Jack Kerouac (din “generaţia Beat”), “On the Road” (“Pe drum”), în care evenimentele (toate reale, ca şi personajele, dar cu nume schimbate) sunt prezentate ca “ficţiune” (un fel de roman “cu cheie”) .
Pentru a oferi Inteligenţei Artificiale un punct de plecare în scrierea cărţii “1 the Road”, Ross Godwin a călătorit, în 2017, de la New York, la New Orleans, cu o cameră de suvraveghere pe portbagaj, orientată spre peisajul străbătut, un microfon care să capteze conversaţiile din interiorul maşinii (în care se aflau cinci persoane, printre care sora şi logodnica sa) şi un GPS, care să urmărească locaţia maşinii – toată aparatura fiind conectată la un laptop.
Datele au fost introduse într-o rețea neuronală recurentă de memorie pe termen scurt (este vorba de anul 2017, între timp AI înregistrând progrese uriaşe) care a generat text “în timp real” (60 de milioane de cuvinte/ literatură brută), în diverse variante, toate tipărite pe suluri de hârtie pentru chitanţe – un corpus de text cu poezie, altul, în stil SF, altul, într-un registru mai “sumbru”. Textul a fost tipărit fără a fi editat, cu toate erorile şi ciudăţeniile sale, Ross Godwin subliniind că vrut numai să ofere un exemplu despre cum computerul “creează” cuvinte şi “lumi”.
Cum a fost receptat romanul?
“Simt că îmi asum responsabilitatea pentru această lucrare – mărturisea Godwin – chiar dacă a fost creată dintr-o varietate diversă de surse. Proiectul a fost ideea mea și nu vreau ca oamenii să-l atribuie în mod eronat unei forțe supranaturale sau unui concept science fiction. Acesta a fost un program de calculator pe care l-am creat, pe care l-am pus într-o mașină și cu care am traversat țara.”
S-au scris şi recenzii despre “1 the Road”, în care s-a spus, de exemplu, că: “Primul roman scris de Inteligenţa Artificială este aici […] ai putea vedea, în rândurile ciudate, fantoma pâlpâitoare a ceva asemănător conștiinței, o înțelegere mai profundă […] totuşi, operele creative, precum un mare roman sau o simfonie, și emoțiile pe care le evocă, nu pot fi reduse la linii de cod. Oamenii păstrează o dimensiune de superioritate față de algoritmi” (Thomas Hornigold).
Din perspectiva unor cercetători care discută creativitatea IA, “1 the Road” este un test util – dar insuficient pentru a demonstra că IA poate crea literatură reală. Textul reflectă mai mult o transcriere a datelor senzoriale, nu o viziune artistică, in sensul de emoţie, semnificaţie, construcţie narativă clasică.
Brian Merchant, într-o recenzie publicată în revista “The Atlantic”, observa că sunt multe secvenţe “izbitoare şi memorabile” în romanul care începe ex-abrupto: “Trei secunde după miezul nopții. Fabrica de Coca-Cola, Montgomery. O clădire din Montgomery, în biroul tatălui său din acest oraș […] Era un minut după miezul nopții. Dar el a fost singurul care a trebuit să stea jos la întoarcere. Era un minut după miezul nopții și vântul încă se oprea pe tejghea, micul petic de paie era încă nemișcat și strada era deschisă”…
Literatura scrisă cu AI – Julia Joy Raffel, “Dinner Depression”
“Dinner Depression” (2019) apare (în reviste, edituri etc.) listată ca un roman – gen science-fiction – atribuit autoarei Julia Joy Raffel. Cu toate acestea, după investigaţii jurnalistice, s-a descoperit că “Julia Joy Raffel” nu este o persoană reală – cartea a fost generată de un program de Inteligenţă Artificială.
Proiectul a fost prezentat ca un experiment: să testeze dacă o IA poate produce un roman complet “publicabil”. “Dinner Depression” este adesea folosit ca studiu de caz atunci când se dezbate dacă IA poate scrie ficțiune coerentă.
Cartea are structură de roman — capitole, paragrafe, punctuaţie, formatare — deci, la prima vedere, arată ca o carte “normală”. Dar, la lectură, lucrurile devin ciudate. Prima frază este citată adesea ca exemplu: “That my wife was enfronted, and at times I did, the frozen cylinder went down, but deeply, of the same intensity, I saw that this made a slight engine în the Big Burn.” – o structură sintactică dificil de tradus coherent. Mulţi cititori au mărturisit că le-a fost imposibil să urmărească firul narativ sau să înţeleagă ce se întâmplă. Unii au abandonat lectura după câteva zeci de pagini.
Un studiu academic recent (2024) analizează “Dinner Depression” ca un “roman generat de IA”, examinând structurile semantice, coerenţa narativă, semnificațiile posibile, încercând să ințeleagă ce spune de fapt un text scris de AI despre “post-umanitate”, povestire şi creativitate.
Această analiză sugerează că, în pofida faptului că textul generat de AI poate produce “modele narative” (întâmplări, personaje, descrieri), aceste modele sunt adesea dezarticulate, semnificaţia este neclară, coerența slabă, iar “emoția”, dacă există, este extrem de fragilă.
Ce înseamnă acest experiment pentru literatura generată de IA?
“Dinner Depression” nu este un succes artistic, dar este extrem de util ca studiu-pilot, pentru că arată concret la ce duce automatizarea scrisului literar – formă există, dar conţinutul are deficit de claritate şi semnificaţie. Demonstrează, de asemenea, că o carte generată de IA poate fi publicată, ceea ce ridică întrebări despre veridicitate, transparenţă, drepturile autorilor (sau dezvoltatorilor de IA), valoare literară. În acelaşi timp, forţează comunitatea literară să reflecteze asupra unor chestiuni fundamentale – ce înseamnă “a scrie bine”, ce înseamnă “autor”, ce valoare are creativitatea umană vs. generativă, ce criterii literare trebuie adaptate într-o eră IA.
Un caz ieşit din comun – romanul “Tokyo-to Dojo-to”, autor Rie Kudan, co-autor ChatGPT, răsplătit cu cea mai înaltă distincţie litarară din Japonia
Scriitoarea Rie Kudan este laureată a Premiului literar Akutagawa (echivalentul, în literatura japoneză, a Premiului Goncourt din Franta), una dintre cele mai importante distincţii pentru creaţie literară, pentru romanul “Tokyo-to Dojo-to” (“Turnul compasiunii din Tokyo”). Născută în 1990, Rie Kudan a evoluat rapid, de la debut literar, la a fi laureată a celui mai prestigios premiu din literatura japoneză.
“Tokyo-to Dojo-to” (în traducere aproximativă, “Turnul compasiunii din Tokyo”) este un roman SF distopic, plasat într-un Tokyo din viitor, într-o lume în care Inteligenţa Artificială este omniprezentă. Protagonista este o arhitectă care are misiunea de a proiecta un “turn-închisoare” de mare înălţime, o construcţie modernă, destinată reabilitării criminalilor într-o manieră “confortabilă”.
Naraţiunea se constituie ca o meditaţie asupra criminalităţii, justiţiei, compasiunii, moralităţii, într-o societate dependentă de Inteligenţa Artificială, dar şi asupra limbajului, a responsabilităţii umane, relaţiei om-maşină. În esenţă, romanul explorează “profeţia generaţiei AI” – adică modul în care AI transformă (sau amenință să transforme) comunicarea umană, empatia, valorile de referinţă.
Ceea ce face „Tokyo-to Dojo-to” cu adevărat remarcabil, spre deosebire de majoritatea cărților SF, este faptul că autoarea însăşi a recunoscut că a folosit un model generativ de IA – ChatGPT – pentru a produce o parte din text (sau, poate, integral).
Rie Kudan a explicat faptul că a utilizat IA pentru a-şi “compensa slăbiciunile” – adică pentru a genera idei, fraze, răspunsuri, dialoguri, în special în scenele din roman legate de interacţiuni cu IA.
Literatura generată de IA – “Tokyo-to Dojo-to”, reacţii, controverse, semnificaţie literară
În accepția autoarei Rie Kudan, IA nu subminează creaţia umană, ci o completează: “Dacă gândeşti cu atenţie cum să o foloseşti și te confrunţi cu propriile slăbiciuni, IA te poate ajuta să le compensezi”. Aceste mărturisiri au stârnit reacţii diverse — de la entuziasm faţă de inovaţie, la îngrijorări referitoare la identitate, originalitate și valoare literară.
Mulţi (cititori şi critici) s-au întrebat dacă merită ca o lucrare “colaborativă” om–IA să primească un premiu literar major. În cercurile literare din Japonia au apărut o serie de îngrijorări – dacă IA începe să fie folosită sistematic, atunci regulile concursurilor literare ar trebui regândite. Există şi dubii estetico-filozofice – unii critici spun că Inteligenţa Artificială are în continuare limitări serioase în a reflecta complexitatea umană, emoţională, etica – aspecte esenţiale pentru o literatură profundă. IA poate ajuta la “cizelarea” formei, dar nu are “experienţa de viaţă”, pentru “a scoate la lumină” adevărate dileme umane.
Atitudinile sceptice nu sunt neapărat împotriva romanului (unii spun că este bun, interesant, convingător), ci împotriva creării unui precedent – ce înseamnă “scriitor”, “autor”, “merit literar”, când unele părți sunt generate de IA?
Alte exemple de cărţi de literatură scrise cu Inteligenţa Artificială
“Death of an Author” (“Moartea unui autor”), de Stephen Marche – este un volum lansat în 2023. Autorul, Stephen Marche, care a semnat cu pseudonimul “Aidan Marchine”, a declarat că aproximativ 95% din text (inclusiv copertă, descriere, structură) a fost generat de IA (ChatGPT, Cohere, Sudowrite). Este una dintre primele cărţi (roman poliţist) generate majoritar de IA, publicată intenționat, pentru a testa limitele genului.
“The Salvage Crew” este un roman SF, publicat de scriitorul Yudhanjaya Wijeratne, din Sri Lanka, un autor din “generaţia tânără”, care a primit şi laude în presa de specialitate, unde s-a scris că “The Salvage Crew” (“Echipajul de salvare”) este “una dintre cele mai bune cărți de science fiction din 2020”.
Inteligenţa Artificială a fost utilizată, in cartea mentionată anterior, pentru a genera o poezie pe care o rosteşte, la un moment dat, protagonistul romanului, dar şi pentru alte aspecte legate de tematica romanului (coexistența dintre oameni și IA, alienarea digitală, exploatarea muncii, devalorizarea vieții umane), de evenimente în care sunt implicate personajele etc.
În recenziile despre “The Salvage Crew”, s-a scris că romanul arată potenţialul colaborării om–IA, dar confirmă și necesitatea unei “mâini umane” pentru coerență, profunzime, viziune, editare – IA rămâne un instrument de world-building, nu un înlocuitor complet al scriitorului.
Nenumărate alte exemple de literatură generată de AI (proză, poezie, scenarii de film) pot fi adăugate celor menţionate anterior – Jimpson J. Bird – “The Two Lives of Ezekiel Van Cleef (“Cele două vieți ale lui Ezekiel Van Cleef: Un mister steampunk”), Darby Larson – “Irritant”, Aum Golly – “Poems on Humanity by an Artificial Intelligence”, Olle Green – “Bob The Robot: Exploring the Universe” , Lena McDonald – “Darkhollow Academy: Year One” etc.
Literatura generată de IA – opinii, controverse, perspective
Dincolo de problemele juridice, de regulile şi politicile editoriale (care, cu siguranţă, vor fi revizuite), din analizele recente, din 2025 (studii, recenzii, eseuri) despre literatura generată de Inteligenţă Artificială (care se extinde spectaculos) rezultă că aceasta poate funcționa bine ca experiment, concept, reflecţie meta-literară, dar ridică întrebări despre autor, creativitate, identitate, relația om–mașină.
“Creaţiile” sunt fluente, adesea convingătoare, dar nu reflectă imaginaţie reală, altfel spus nu au forţă metaforică, dublu sens, intensitate emoţională – caracteristici definitorii pentru literatura “umană”.
Importanţă are şi percepţia cititorilor despre “autor” – când cititorii știu că un text este generat de IA – chiar dacă estetic “arată” bine – mulți îl judecă mai sever, deși nu ar identifica diferenţa din punct de vedere “tehnic”- un paradox interesant al “prejudecăţii anti-IA” literare. S-a mai constatat şi un alt aspect interesant – în cazul poeziei generate de AI, cei mai mulţi dintre cititori nu reușesc să distingă dacă un poem este scris de om sau de IA. Cu toate acestea, atunci când cred că e IA, îl apreciază mai puțin, chiar dacă din punct de vedere estetic pare similar sau chiar egal cu “poemele umane”, ceea ce spune mult despre prejudecăți față de “autorul-mașină” și despre cum percepția autorului influențează receptarea textului.
Potenţial uriaş, provocări şi incertitudini…
IA, cel puţin în momentul de faţă, pare utilă ca instrument auxiliar — generator (inepuizabil) de idei, world-building, schelet narativ, poezie experimentală etc. – chiar pentru a “reinventa” literatura, pentru a explora forme neconvenţionale, dar nu (deocamdată) ca înlocuitor complet al creativității umane.
În plus, o parte dintre scriitori (în sensul clasic al cuvântului) se tem de o astfel de “concurenţă”, alţii îl folosesc pentru accelerarea documentării, eliminarea blocajului creativ, explorarea stilurilor, editorii contestă folosirea materialelor protejate pentru antrenarea modelelor IA şi se tem şi ei că piața joburilor editoriale se va restrânge, revistele de specialitate şi criticii literari cer “transparenţă” şi “vigilenţă”, pentru ca piaţa să nu fie “inundată” de “conţinut” mediocru (deşi cărţi mediocre, prea multe chiar, există oricum, şi până la apariţia literaturii generate de AI) s.a.m.d. Rămâne de văzut dacă literatura scrisă cu ajutorul Inteligenței Artificiale, acum în plină expansiune, va cuceri şi mai multe teritorii sau dacă este doar un fenomen pasager.
