Luna aprilie, a patra din an, după calendarele gregorian şi iulian, şi a doua, în vechiul calendar roman, îşi trage numele din limba latină – “aperio, aperire” însemnând “a se deschide” si făcând aluzie la perioada în care frunzele copacilor şi florile încep să crească, să se deschidă.

În antichitatea romană exista obiceiul ca lunile anului să fie numite în cinstea divinităţilor, aprilie fiind dedicată zeiţei Venus, după cum consemnează poetul Ovidius, în opera “Fastele”, consacrată sărbătorilor, obiceiurilor şi ceremoniilor de peste an: “Iată-ne ajunşi la cea de-a patra lună, pe care ţi-o inchinăm ţie, Venus, care ştii că poetul şi luna sunt ale tale”.

Zeita Venus
Zeita Venus

Ovidius explică această atribuire a lunii aprilie zeiţei Venus şi prin apropierea de Marte (lună din an şi zeu). Mai exact, Quirinus, zeu roman războinic, susţinea că Marte şi Venus sunt părinţii săi, motiv pentru care le-a dedicat două luni succesive: martie şi aprilie. Alte surse mitologice indică drept etimon al cuvântului “aprilie”, numele grecesc al zeiţei Venus – Afrodita/Aphros – sau pe cel etrusc – “Apru”.

Ovidius respinge etimologia “aprilie” din latinescul “aperio/aperire”, cu argumente “poetice”, nu lingvistice: “Când primăvara deschide toate lucrurile şi risipeşte asprimea frigului, unii spun că aprilie (aprilemul) este numit aşa, pentru că este un sezon bun, când toate se deschid, însă buna Venus îşi pune mâna pe această lună şi o revendică” (Ovidius, Fastele). De altfel, în Roma antică, zeiţa Venus era celebrată, la 1 aprilie, în cadrul sărbătorii “Festum Veneris et Fortunae Virilis”.

Margarete, paralute, florile simbolice ale lunii aprilie
Margarete, paralute, florile simbolice ale lunii aprilie

Dicţionarul Gaffiot (Dictinar latin-francez ilustrat) sugerează posibilitatea unei alte etimologii, din adjectivul latinesc “apricus” – insemnând “care iubeşte soarele, însorit, clar, pur”.

În dicţionarele româneşti, este indicat ca etimon al cuvântului “aprilie” grecescul “aprilios”, pătruns în limba română prin filieră slavă (“aprili”), din latină păstrându-se denumirea populară – “Prier”, “al verdeţii domn”. O etimologie populară pune denumirea “Prier” în legătură cu verbul “a prii” – “a fi prielnic”, un timp prielnic pentru lucrările de primăvară.

Citește și:  Cum este corect – obstretică sau obstetrică?

În spaţiul românesc, alte denumiri populare pentru luna aprilie, în afară de Prier, sunt “Florar” şi “Traistă-n băţ”, aceasta din urmă făcând referire la faptul că, adeseori, aprilie aduce vreme schimbătoare, capricioasă, nefavorabilă muncilor de primăvară, de unde şi zicerea “Prier prieşte, dar şi jupuieste”.

Scorusul, simbol al lunii aprilie
Scorusul, simbol al lunii aprilie

De luna aprilie, şi la noi şi alte popoare, se leagă diverse sărbători, tradiţii, superstiţii, simboluri:

  • Ziua de 1 aprilie este considerată “Ziua păcălelilor, acest obicei fiind foarte vechi, de pe vremea când s-au schimbat calendarele, iar începutul anului nu a mai fost 1 aprilie, ci 1 ianuarie. De aceea, încă din timpul lui Carol al IX-lea, cei care obişnuiau să trimită daruri cu ocazia Anului Nou au continuat să facă acest lucru, dar ca păcăleală de 1 aprilie. Astăzi, de “Ziua păcălelilor”, oamenii sunt mult mai inventivi, amuzându-se pe seama cunoştinţelor şi prietenilor. Nici mass-media nu a rămas indiferentă la această “oportunitate”: în 1998, un ziar din SUA, anunţa “rotunjirea numărului pi (3,14) la “rotund-rotunjor”, în alt an, Google anunţa înfiinţarea serviciului “Google Romance”, pentru cei singuri, francezii anunţau că Turnul Eiffel va fi demontat etc.
  • 1 aprilie a fost declarată, încă din 1902, ca “Ziua internaţională a păsărilor”, printr-o Convenţie, susţinută ulterior, în cadrul UNESCO, sub titulatura “Omul şi biosfera”; 7 aprilie este “Ziua mondială a sănătăţii”; 22 aprilie este “Ziua Planetei Pământ”; 29 aprilie este “Ziua Mondială a dansului”;
Luna aprilie, sangele voinicului
Luna aprilie, sangele voinicului
  • Luna aprilie, potrivit tradiţiei, se leagă şi de marile sărbători creştine: Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile, Învierea Domnului sau Sfintele Paşti şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
  • Se mai spune că, dacă în luna aprilie vremea va fi frumoasă, luna mai va fi rece şi invers;
  • Florile simbolice ale lunii aprilie sunt Margaretele şi “Bănuţul”/”Părăluţa” (albă, roşie sau galbenă), “Sângele voinicului” sau floarea de mazăre, iar copacii cu valoare simbolică – scoruşul de munte (după tradiţie, protector împotriva vrăjilor), arţarul (semn de echilibru, succes şi belşug).

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.