Luna aprilie, a patra din an, după calendarele gregorian și iulian, și a doua, în vechiul calendar roman, își trage numele din limba latină – „aperio, aperire” însemnând „a se deschide” și făcând aluzie la perioada în care frunzele copacilor și florile încep să crească, să se deschidă.

În antichitatea romană exista obiceiul ca lunile anului să fie numite în cinstea divinităților, aprilie fiind dedicată zeiței Venus, după cum consemnează poetul Ovidius, în opera „Fastele”, consacrată sărbătorilor, obiceiurilor și ceremoniilor de peste an: „Iată-ne ajunși la cea de-a patra lună, pe care ți-o închinăm ție, Venus, care știi că poetul și luna sunt ale tale”.

Zeita Venus
Zeita Venus

Ovidius explică această atribuire a lunii aprilie zeiței Venus și prin apropierea de Marte (lună din an și zeu). Mai exact, Quirinus, zeu roman războinic, susținea că Marte și Venus sunt părinții săi, motiv pentru care le-a dedicat două luni succesive: martie și aprilie. Alte surse mitologice indică drept etimon al cuvântului „aprilie”, numele grecesc al zeiței Venus – Afrodita/Aphros – sau pe cel etrusc – „Apru”.

Ovidius respinge etimologia „aprilie” din latinescul „aperio/aperire”, cu argumente „poetice”, nu lingvistice: „Când primăvara deschide toate lucrurile și risipește asprimea frigului, unii spun că aprilie (aprilemul) este numit așa, pentru că este un sezon bun, când toate se deschid, însă buna Venus își pune mâna pe această lună și o revendică” (Ovidius, Fastele). De altfel, în Roma antică, zeița Venus era celebrată, la 1 aprilie, în cadrul sărbătorii „Festum Veneris et Fortunae Virilis”.

Margarete, paralute, florile simbolice ale lunii aprilie
Margarete, paralute, florile simbolice ale lunii aprilie

Dicționarul Gaffiot (Dicționar latin-francez ilustrat) sugerează posibilitatea unei alte etimologii, din adjectivul latinapricus” – însemnând „care iubește soarele, însorit, clar, pur”.

În dicționarele românești, este indicat ca etimon al cuvântului „aprilie” grecescul „aprilios”, pătruns în limba română prin filieră slavă („aprili”), din latină păstrându-se denumirea populară – „Prier”, „al verdeții domn”. O etimologie populară pune denumirea „Prier” în legătură cu verbul „a prii” – „a fi prielnic”, un timp prielnic pentru lucrările de primăvară.

În spațiul românesc, alte denumiri populare pentru luna aprilie, în afară de Prier, sunt „Florar” și „Traistă-n băț”, aceasta din urmă făcând referire la faptul că, adeseori, aprilie aduce vreme schimbătoare, capricioasă, nefavorabilă muncilor de primăvară, de unde și zicerea „Prier priește, dar și jupuiește”.

Scorusul, simbol al lunii aprilie
Scorusul, simbol al lunii aprilie

De luna aprilie, și la noi și alte popoare, se leagă diverse sărbători, tradiții, superstiții, simboluri:

  • Ziua de 1 aprilie este considerată „Ziua păcălelilor”, acest obicei fiind foarte vechi, de pe vremea când s-au schimbat calendarele, iar începutul anului nu a mai fost 1 aprilie, ci 1 ianuarie. De aceea, încă din timpul lui Carol al IX-lea, cei care obișnuiau să trimită daruri cu ocazia Anului Nou au continuat să facă acest lucru, dar ca păcăleală de 1 aprilie. Astăzi, de „Ziua păcălelilor”, oamenii sunt mult mai inventivi, amuzându-se pe seama cunoștințelor și prietenilor. Nici mass-media nu a rămas indiferentă la această „oportunitate”: în 1998, un ziar din SUA, anunța „rotunjirea numărului pi (3,14) la «rotund-rotunjor»”, în alt an, Google anunța înființarea serviciului „Google Romance”, pentru cei singuri, francezii anunțau că Turnul Eiffel va fi demontat etc.
  • 1 aprilie a fost declarată, încă din 1902, ca „Ziua internațională a păsărilor”, printr-o Convenție, susținută ulterior, în cadrul UNESCO, sub titulatura „Omul și biosfera”; 7 aprilie este „Ziua mondială a sănătății”; 22 aprilie este „Ziua Planetei Pământ”; 29 aprilie este „Ziua Mondială a dansului”;
Citește și:  Trăiască România dodoloaţă! - Cine a rostit această urare la 1 Decembrie 1918?
Luna aprilie, sangele voinicului
Luna aprilie, sangele voinicului
  • Luna aprilie, potrivit tradiției, se leagă și de marile sărbători creștine: Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile, Învierea Domnului sau Sfintele Paști și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
  • Se mai spune că, dacă în luna aprilie vremea va fi frumoasă, luna mai va fi rece și invers;
  • Florile simbolice ale lunii aprilie sunt Margaretele și „Bănuțul”/„Părăluța” (albă, roșie sau galbenă), „Sângele voinicului” sau floarea de mazăre, iar copacii cu valoare simbolică – scorușul de munte (după tradiție, protector împotriva vrăjilor), arțarul (semn de echilibru, succes și belșug).
  • Etimologia și influența culturală: Aprilie, cunoscută și ca luna renașterii naturii, deține un loc special în multe culturi. Etimologic, numele provine din latinescul „Aprilis„, cu semnificații legate de deschidere și înflorire, reflectând revenirea la viață a naturii.
  • Tradiții diverse: În diferite colțuri ale lumii, aprilie este marcată prin sărbători și obiceiuri care sărbătoresc primăvara și reînnoirea. De la festivaluri ale florilor până la obiceiuri de curățenie de primăvară, luna aprilie este un simbol al regenerării și speranței.
  • Importanța în limbă și cultură: Înțelegerea originii și semnificației lunii aprilie ne ajută să apreciem mai bine tradițiile și influențele culturale. Această conștientizare culturală ne îmbogățește perspectiva asupra timpului și istoriei.

Pentru mai multe informații despre utilizarea corectă a altor cuvinte sau expresii în limba română, îți recomand să citești cum este corect: deasemenea, de asemenei sau de-asemenea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.