Luna de miere” este o expresie arhicunoscută ca sens, dar despre ale cărei origini se ştiu mai puţine lucruri. În toate limbile în care se foloseşte (“honeymoon”, în engleză, “lune de miel”, în franceză, “luna de miel”, în spaniolă, “Flitterwochen”, în germană etc.), se referă la perioada imediat următoare nunţii, în care cuplul căsătorit îşi celebrează sărbătoarea în intimitate, adeseori alegând să călătorească, în acest răstimp, în locuri romantice sau exotice.

În privinţa originii expresiei “Luna de miere”, o ipoteză este aceea că ar proveni din Orient, fiind consemnată pentru prima dată în cartea “Zend Avesta”, o colecţie de texte sacre, atribuită profetului iranian Zarathustra/Zoroastru (628-551 i.Hr.), fondator al “zoroatrismului”, religia oficială a perşilor.

Luna de miere
Luna de miere

Scriitorul francez Voltaire, în “Zadig”, o povestire filosofică inspirată dintr-un text persan, intitulat “Călătoriile şi aventurile celor trei prinţi din Serendip”, pomeneşte de această origine orientală a expresiei, într-o frază referitoare la personajul principal: ”Zadig considera că prima lună de căsătorie, aşa cum este descrisă în cartea Zend Avesta, este luna de miere, iar a doua este luna absintului (luna de pelin)”, mesajul fiind că armonia şi fericirea căsătoriei sunt de scurtă durată.

Expresia “Luna de miere” are legătură şi cu obiceiul de pe vremea faraonilor, regii Egiptului antic, despre care se spune că, atunci când se căsătoreau, timp de 28 de zile după nuntă consumau o băutură pe bază de miere şi propolis, pentru a se simţi fericiţi şi puternici.

De altfel, în memoria culturală a multor popoare antice s-a păstrat această informaţie că exista obiceiul ca tinerii căsătoriţi să bea, in fiecare zi, o lună după nuntă, hidromel sau “mied”, o băutură obţinută prin fermentaţia alcoolică a mierii de albine cu apă. Aşa se întâmpla, de exemplu, în Babilon (mileniul al II-lea i.Hr.), în Mesopotamia, pe malul Eufratului, dar si la hinduşi, chinezi etc.

Luna de miere si calatoria de nunta
Luna de miere si calatoria de nunta

În Europa, cea mai veche consemnare a expresiei “Luna de miere” se află într-o carte de proverbe a scriitorului englez Jojn Heywood, din 1546, făcând aluzie la conotaţiile metaforice asociate băuturilor dulci, cu miere sau zahăr, consumate în timpul şi după ceremoniile nupţiale, considerându-se că acestea aveau efecte afrodiziace.

Citește și:  Alfa şi Omega – originea şi sensul expresiei

De-a lungul timpului, în funcţie de cultură, religie, tradiţii, acestei perioade care marchează un moment fundamental al vieţii – căsătoria – i s-au asociat şi alte obiceiuri, cele mai multe vizând abolirea temporară a constrângerilor/regulilor din viaţa de zi cu zi.

Evreii care se căsătoreau, de pildă, erau scutiţi de serviciul militar timp de un an, iar o săptămână după nuntă mirii nu aveau voie să muncească nimic, ci doar să meargă în vizită la rude şi la prieteni, în fiecare zi un cor cântându-le şapte binecuvântări tradiţionale. Abia după această săptămână se puteau bucura de “Luna de miere”.

Honeymoon, o expresie cu o istorie milenară
Honeymoon, expresie cu o istorie milenară

La evrei, dar şi în India, în ţările arabe, tinerii căsătoriţi îşi făceau un tatuaj cu henna, o substanţă colorantă naturală, extrasă din frunzele unor arbuşti, şi până când tatuajul nu dispărea de la sine, mireasa nu avea voie să se ocupe de treburile casnice.

Mai târziu, începând cu secolul al XIX-lea, în ţările europene, prima dată în Marea Britanie, “Luna de miere” s-a asociat cu ideea de călătorie de nuntă, astfel încât tinerii să se bucure de moment, uneori alături de alţi membri ai familiei sau alături de prieteni care nu au putut fi prezenţi la nuntă.

Luna de miere, la Paris
Luna de miere, la Paris

Abia în perioada Belle Epoque (de la sfârşitul secolului al XIX-lea, până la Primul Război Mondial), “Luna de miere”, a dobândit sensul modern, însemnând posibilitatea tinerilor de a se elibera, fie şi temporar, de familie. Chiar in noaptea nunţii acestia părăseau petrecerea pentru a prinde un tren sau un vapor spre destinaţii de călătorie romantice – Roma, Veneţia, Verona, Riviera Franceză etc.

Astăzi, “Luna de miere”, călătoriile de nuntă au devenit tot mai sofisticate, dar, dincolo de gusturi, dorinţe şi posibilităţi, semnificaţia fundamentală a acestui moment, pe care oamenii au simţit nevoia să-l celebreze ritualic, încă din antichitate, rămâne valabilă – marcarea unui moment important din viaţă şi crearea unui context în care îndrăgostiţii să se bucure, să fie fericiţi, să-şi poată exprima sentimentele cu plenitudine, să aibă un început al vieţii în doi de bun augur.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.