Luna septembrie, în calendarul gregorian, pe care îl folosim și noi astăzi, este a noua lună a anului, marcând începutul toamnei, în emisfera nordică (al primăverii, în cea sudică), dar, în vechiul calendar roman, era a șaptea lună din an (anul începând în luna martie), ceea ce explică și denumirea acesteia, din latinescul „septem” (șapte).

Vinul, băutura emblematică a lunii septembrie, este încărcat de simbolism și tradiție. În multe culturi, vinul simbolizează sângele vieții, ospitalitatea și transformarea, având un rol central în ritualuri și celebrări. Această băutură străveche, obținută din fermentația strugurilor, este asociată cu bucuria, comuniunea și chiar cu divinitatea în diferite credințe și mitologii.

Pentru a extinde cunoștințele despre limbaj și simbolism, vizitați articolul nostru despre cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol vă va ghida prin nuanțele limbii române și vă va ajuta să înțelegeți mai bine cum se reflectă cultura și tradițiile în cuvinte și expresii.

În tradiția noastră populară, luna septembrie este numită Răpciune, în lumea veche măsurarea timpului având alte repere, născute din legătura profundă a omului cu natura, cu ritmurile repetabile ale acesteia și cu muncile agricole.

Luna septembrie
Luna septembrie

Septembrie, numită astfel după cuvântul latin septem, însemnând șapte, reflectă poziția sa originală în calendarul roman. Acesta este o lună a tranziției, marcând sfârșitul verii și începutul toamnei, perioadă asociată tradițional cu recolta de vin. Semnificațiile simbolice ale acestei luni sunt profund legate de ciclurile naturii și de festivitățile legate de recoltare, în special cele ale strugurilor și producției de vin, simboluri ale abundenței și reînnoirii.

Diversele dicționare mai vechi indică drept etimon al cuvântului „Răpciune”, latinescul „raptionem” – „seceriș” (Dicționarul lui Lazăr Șăineanu) sau sensul de „șterpeleală”/„culesul viei” (Sextil Pușcariu), altele precizează că este de origine necunoscută, iar altele trimit la o origine slavo-greacă.

Dincolo de originea incertă, denumirea populară „Răpciune” pare a face referire la importanța acestei luni pentru cei care au trudit pământul, iar acum, în acest moment al anului, culeg roadele muncii de peste an și adună provizii pentru iarnă. Între Sântămării (Sfânta Maria Mare, la 15 august, și Sfânta Maria Mică, 8 septembrie) este, de asemenea, perioada propice semănăturilor de toamnă.

Luna septembrie
Luna septembrie

Și alte denumiri populare ale lunii septembrie – „Vinețel” sau „Vinicer” (cu rădăcina în latinescul „vindemiarius” – „recolta de struguri” sau, după opinia altor lingviști, provenite din slavonescul „vinicije” – „vie”) – fac referire la culegerea roadelor toamnei, încărcate de culori, a prunelor brumării din care „velnicerii” („povarnagiii”) obțineau rachiul și, în special, a strugurilor, pentru a scoate din ciorchinii rubinii vinul, „băutura vieții” sau „băutura nemuririi”.

De altfel, în tradiția românească, de luna septembrie se leagă o importantă sărbătoare – „Cârstovul viilor” – „Cârstov” făcând trimitere la Sărbătoarea religioasă „Înălțarea Sfintei Cruci” (din sl. „Krustovu” – „Ziua Crucii”), din data de 14 septembrie, iar „Cârstovul viilor”, la faptul că această zi marca începutul culesului strugurilor – un adevărat ritual, în cadrul căruia, după Liturghie, se făcea slujba pe „dealul viilor” și în pivnițe, pentru a se curăți locul de „rău”. Apoi, în toată perioada culesului stugurilor, satele erau pline de viață și de bucurie, serile tinerii dansau și cinsteau în jurul focului, cu must, în ulcele noi, nu înainte de a da din această băutură ofrandă pentru morți.

Citește și:  Cum este corect – am luat la cunoştinţă sau am luat cunoştinţă de?
Luna septembrie, Răpciune, Vineţel sau Vinicer
Luna septembrie, Răpciune, Vineţel sau Vinicer

Încă din antichitate, de la greci și romani, până în îndepărtatul Orient, vinului i s-au asociat diverse semnificații simbolice – bucurie, cunoaștere, inițiere, contemplație. În Grecia, în cadrul sărbătorilor consacrate lui Dionysos (Bacchus, la romani), zeul viței de vie și al vinului, licoarea obținută din struguri era considerată ca fiind sângele zeului, „băutura nemuririi”.

În textele biblice, semnificațiile simbolice ale vinului sunt, de asemenea, multiple, de la semnul sacrificiului lui Iisus („Acesta este Sângele meu, al Legii celei noi” – „Cina cea de Taină”), până la expresia bucuriei, a adevărului, a înțelepciunii, în „Cântarea Cântărilor”.

În scrierile lui Titus Flavius Clemens (Clement al Alexandriei), primul teolog creștin, „vinul reprezintă, față de pâine, ceea ce sunt viața contemplativă și gnoza în comparație cu viața activă și credință” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționarul de simboluri).

Vita de vie si vin
Vita de vie si vin

Nu întâmplător, motivul viței de vie, al culesului strugurilor și al vinului apar și pe monumentele funerare, din diferite culturi, ca sugestie a vieții veșnice, dar și în iconografie, vița de vie ca imagine a Arborelui Vieții, iar boabele de struguri, reprezentare a stelelor.

Culoarea vineție, a strugurilor și a vinului, combinație de roșu și alb, indică, tot în plan simbolic, o uniune între htonic și uranian, între cer și pământ, între trup și spirit, între înțelepciune și patimă.

Tradițiile mai spun că, în luna septembrie, „hotar” între anotimpuri, pământul se „închide”, luând în adâncuri, la adăpost, insectele, reptilele și plantele, pe care le-a lăsat la lumină în primăvară. Acum se culeg ultimele plante de leac, înainte de a-și pierde puterea, iar cocorii se pregătesc de plecare, pentru a nu-i prinde vremea rea.

Crama
Crama

Din punct de vedere astronomic, în luna septembrie are loc și echinocțiul de toamnă, marcând sfârșitul verii și începutul toamnei. Anul acesta, echinocțiul de toamnă va avea loc luni, 23 septembrie, ora 07:50. La acest moment, Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se va afla deasupra ecuatorului ceresc (proiecția cosmică a ecuatorului terestru), în „punctul autumnal”, după care va trece în emisfera sudică, zonă în care începe primăvara.

La Polul Nord debutează, la această dată, lunga noapte polară, în timp ce, la Polul Sud, soarele va rămâne deasupra orizontului timp de șase luni. La echinocțiu, ziua este egală cu noaptea, în orice loc de pe Terra, iar după 23 septembrie zilele devin din ce în ce mai scurte, până la Solstițiul de iarnă, din 22 decembrie.

Echinoctiul de toamna
Echinoctiul de toamna

Alte fenomene astronomice sunt Luna plină, din 14 septembrie, și Luna nouă, din 28 septembrie, pe care și astrologii le „exploatează” în previziunile lor, apreciind că sunt semne pentru noi începuturi, pe diverse planuri, în funcție de zodie.

În luna septembrie, în prima zi de luni, în SUA și Canada, se celebrează, prin muncă, „Ziua muncii”, iar în duminica următoare, „Sărbătoarea bunicilor”. Japonezii, în a treia zi de luni din luna septembrie, sărbătoresc „Ziua respectului pentru persoanele în vârstă”, iar în Columbia, în a treia sâmbătă din lună – „Ziua iubirii și a prieteniei”.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.