Maimuța veveriță boliviană (Saimiri boliviensis) este un primat de talie mică, agil și sociabil, care își duce viața în pădurile tropicale din America de Sud.
Maimuta veverita boliviana este o specie care isi are numele de la modul ei special de a se catara in jurul trunchiului copacilor, la fel cum fac veveritele. Au membrele anterioare si posterioare lungi, terminate cu degete mari si gheare tari si inguste cu ajutorul carora se catara asemanator veveritelor, suficient de rapid si cu abilitate, isi tin coada spre spate ca si acestea si nu urca in pozitie verticala ca maimutele.
Unde trăiește maimuța veveriță boliviană
Maimuta veverita boliviana traieste in regiunile cu paduri tropicale din vestul si centrul Americii de Sud, incepand din Costa Rica si pana in Paraguay. Cele mai multe exemplare se gasesc in Bolivia, Guyana Franceza si Bazinul Amazonului. Comparativ cu alte primate la aceasta specie procentul de masa al creierului este foarte mare fata de greutatea corpului. Exemplarele adulte au lungimea corpului de 27-32 cm si greutatea de aproximativ 950 g. Cel mai impresionant element al corpului lor este coada.
Aceasta este extraordinar de lunga, uneori poate depasi lungimea de 45 cm si este acoperita cu blanita de culoare maronie-deschisa sau crem, doar la varf parul devine mult mai stufos si mai inchis la nuanta, chiar negru. Pe chipul lor ies in evidenta zonele luminoase din jurul ochilor, in rest conturul facial fiind din blana de culoare inchisa. Acest contrast a facut ca animalele sa fie numite de localnici si ,,maimutele cap de mort”.
Caracteristicile fizice ale maimuței veveriță boliviene
In general femelele sunt mai mici decat masculii si cantaresc mai putin. Au corpul acoperit cu blana alcatuita din par scurt si gros, pe partea dorsala in nuante de culori maronii-inchise sau gri-maronii, iar pe partea ventrala in tonuri de gri sau alb. Pe membre blana are un colorit maroniu-portocaliu sau chiar mai deschis spre galben, iar in zona de deasupra capului nuanta devine intunecata, gri-vernil-negricioasa.
Ca si la alte specii de maimute saimiri si aceasta are capul alungit, iar urechile mari, simple si acoperite bine de blana deschisa. Ochii sunt mari si putin departati unul de altul, rotunzi, cu irisul de culoare inchisa. Fruntea este ingusta, iar botul de culoare inchisa, in interior maxilarele puternice sunt inzestrate cu dinti mari, lungi si lati, care au particularitatea de a prezenta trei muchii pe partea superioara.
Aceste maimute-veverita sunt foarte sociabile, traiesc in grupuri foarte mari de pana la 50 de exemplare, in cazuri exceptionale numara si 100 de maimute (masculi, femele si puii lor). Prefera zonele impadurite, din apropierea cursurilor de ape si mai ales isi duc traiul pe langa fluvii, unde isi petrec timpul atat in copaci cat si pe sol, intr-o continua miscare in cautarea hranei.
Au obiceiul sa stea culcate pe ramurile groase ale copacilor, pe abdomen si cu membrele stranse sub ele, iar coada lunga lasata sa atarne in jos. De asemenea cu ajutorul cozii isi tin echilibrul, sau se agata de ramuri, ea avand si rol prehensil. Uneori cand dorm, isi tin corpul ghemuit, capul pe membrele anterioare si isi rasucesc coada lunga in jurul corpului lor pentru a se incalzi. In noptile racoroase stau ghemuite mai multe exemplare la un loc si isi tin cozile ca intr-o increngatura incalcita de parca s-ar imbratisa intre ele.
Comportament social și alimentație
Hrana lor consta din insecte, plante, flori, fructe, nectar, frunze, muguri, pasari mici si amfibieni. Cand simt pericolul devin speriate si incep de indata sa fuga in toate partile. Sunt foarte zgomotoase, scot sunete stridente si fluieraturi, atat pentru a scapa de pradatori dar si pentru a starni din ascunzatori micile vietati, insectele cu care se hranesc. Isi cauta hrana in grupuri mai mici, iar cand o gasesc obisnuiesc sa o imparta intre ele.
Perioada de gestatie la femela este de cel mult 180 de zile, dupa care ea face un singur pui (ce poate cantari in jur de 100 g), in cazuri exceptionale poate face si doi. Puiul este alaptat de mama, tinut de ea initial agatat de burta si mai tarziu cand acesta mai creste, ancorat cu geharele de blana de pe spatele ei. De multe ori in cadrul grupului celelelalte femele care nu au devenit mame ajuta la cresterea puilor, aportul masculilor fiind nesemnificativ. Puii ajung la maturitatea sexuala la varsta de 3-5 ani si pot trai aproximativ 30 de ani.
Maimuta veverita boliviana are denumirea stiintifica de Saimiri boliviensis si face parte din ordinul Primates, familia Cebidae. Riscul de disparitie al acestei specii este destul de mic. Aceasta specie de maimuta este o raritate si in gradinile zoologice din tarile europene.
Conservarea maimuței veveriță boliviene
Deși riscul de dispariție al acestei specii este scăzut, habitatul său natural este amenințat de defrișările masive și de extinderea agriculturii în pădurile tropicale. Zone precum Bazinul Amazonului, unde trăiește un număr mare de exemplare, sunt supuse presiunilor constante din partea activităților umane. Inițiativele de conservare, precum protejarea rezervațiilor naturale și interzicerea comerțului ilegal cu animale sălbatice, sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung a maimuței veveriță boliviene.
