Gibonul argintiu (Hylobates moloch) este o primată arboricolă adaptată la viața din pădurile tropicale ale insulelor Java, Sulu și Borneo din sud-estul Asiei. Cu o blană argintie și brațe extrem de lungi, gibonul argintiu este un acrobat desăvârșit al copacilor, capabil să facă salturi impresionante între ramuri. Din păcate, această specie este pe cale de dispariție, din cauza defrișărilor și braconajului, iar populația sa a scăzut semnificativ în ultimele decenii.
Gibonul argintiu (Hylobates moloch) traieste in sud-estul Asiei, in insulele Java, Sulu si Borneo. Face parte din categoria maimutelor cu brate lungi, la care membrele anterioare depasesc cu mult lungimea membrelor posterioare, perfect adaptate pentru viata arboricola.
Caracteristicile fizice ale gibonului argintiu
Un exemplar adult poate ajunge la lungimea de 45-64 cm, greutatea de 5,5 kg si nu prezinta coada. Are sprancenele, barba si obrajii deschise la culoare, pe cap are o zona cenusie-albastrui-inchisa, pieptul este mai inchis la culoare, iar restul blanii este predominant argintie.
Ochii sunt mari, expresivi, de culoare maronie, iar sprancenele sunt negre. Blana este moale, cosul pieptului este bombat, fata este ovala si mica, narile apropiate, iar maxilarele bine dezvoltate.
Este o maimuta foarte agila, capabila sa faca salturi de 12 m intre ramurile copacilor de care se prinde cu degetele sale adaptate perfect pentru acest lucru.
Comportamentul de hrănire și viața socială
Se hraneste mai ales cu fructe si frunze, uneori cu insecte, larve, nectar si mici animale. Masculul si femela traiesc in pereche, isi apara teritoriul prin strigate deosebit de patrunzatoare. Spre deosebire de alte specii de giboni, la aceasta femela si masculul nu canta ,,in duet” in perioada de imperechere.
Femela face intotdeauna un singur pui dupa o gestatie lunga de 7-8 luni, pe care apoi il alapteaza timp de un an si jumatate. Puiul ramane alaturi de parintii lui pana ce ajunge la maturitate, la 8 ani.
Gibonul argintiu face parte din ordinul Primates, familia Hylobatidae si este o specie pe cale de disparitie. Habitatul sau natural din insule – padurea tropicala – a fost redus extraordinar de mult datorita defrisarilor mari si aparitiei asezarilor umane, de asemenea numarul lor a ajuns sa nu depaseasca 2 000 de exemplare, datorita vanarii si braconajului pentru carne si piei.
Conservarea gibonului argintiu și amenințările din habitatul său natural
Gibonul argintiu este clasificat ca specie pe cale de dispariție, iar numărul său a scăzut drastic din cauza defrișărilor și a extinderii așezărilor umane în pădurile tropicale din sud-estul Asiei. Braconajul pentru carne și piei reprezintă o altă amenințare majoră, contribuind la reducerea populației acestei specii fragile.
În prezent, se estimează că mai puțin de 2000 de exemplare supraviețuiesc în sălbăticie, ceea ce pune o presiune enormă asupra capacității acestei specii de a se reproduce și a se menține pe termen lung. Pentru a combate aceste amenințări, organizațiile internaționale și locale colaborează pentru a proteja habitatul gibonilor și pentru a crea programe de reproducere în captivitate.
Un exemplu remarcabil este introducerea unor rezervații naturale și a unor coridoare ecologice care permit gibonilor să se deplaseze între habitate fragmentate, reducând astfel riscul de izolare genetică. De asemenea, programele educaționale și de conștientizare a populațiilor locale joacă un rol esențial în protejarea speciei, încurajând coexistența între oameni și această primată arboricolă.
Video – Gibonul argintiu (Hylobates moloch):
