Antilopa de munte (Oreotragus oreotragus) poate fi vazuta pe muntii coastei rasaritene a Africii, dar si in centrul si sudul Africii, in Angola, Namibia, nordul Somaliei, in Nigeria, la altitudini de 4000 m pe Muntele Kilimanjaro. Prefera zonele stancoase cu vegetatie pitica, cu grohotisuri, dealuri abrupte si sol pietros, vai si rape, sau trecatori de rauri. Deseori urca in munti mai sus de linia zapezii, poate rezista cu usurinta la diferente mari de temperatura.
Avand in vedere forma corpului, antilopa de munte este o specie intermediara intre capra-neagra si alte rase de capre mai mici. Are lungimea corpului de 0,8-1,2 m, greutatea de 8-18 kg, inaltimea de 43-60 cm si coada scurta de 5-13 cm. Blana sa este mai putin apreciata, consta din par dens si aspru, friabil si lucios, foarte diferit de cel al altor antilope, care atunci cand este miscat creeaza un mic fosnet specific.
Culoarea este galbena-maslinie, usor pestrita sau patata cu maroniu si galben mai ales pe partea dorsala a corpului, iar pe cea ventrala in nuante deschise, albicioase. Deseori culoarea variaza in functie de regiune, in zonele umede contrastul dintre cele doua parti dorsala-ventrala este mai bine evidentiat, iar in zonele mai uscate este mai estompat, trecerea de la o culoare la alta se face treptat.
Antilopa de munte este numita ,,un saritor al stancilor” deoarece face cu usurinta salturi pe versanti pe varfurile copitelor drepte, mici si negre, ce nu sunt plate ca la alte antilope ci mai degraba ascutite, si joaca rolul unor ,,cizme de munte”. Deasupra fiecarei copite are cate o dunga neagra caracteristica speciei. Capul nu este foarte mare, botul este ingust si scurt, ii creeaza o fata alungita in forma de pana, urechile sunt late si rotunde, marcate de un desen alb-negru, iar ochii sunt mari si foarte departati unul de altul, cu irisul de culoare inchisa.
Intre mascul si femela exista un dismorfism sexual accentuat creat de coloritul blanii si de prezenta coarnelor. Masculul are coarnele scurte, ascutite, drepte, deseori acestea nu depasesc lungimea urechilor. La femela coarnele lipsesc.
Aceste animale traiesc in perechi sau grupuri familiale, sunt active seara si dimineata, noaptea si in orele toride ale zilei se odihnesc. Hrana lor consta mai ales din ierburi, plante taratoare, suculente, muguri, frunze de arbusti si alte vegetale. De asemenea, consuma fructe de padure, scoarta de copaci, ramurele fragede, flori si licheni. Nu trebuie sa bea apa, isi iau necesarul de lichid din roua diminetii si plantele suculente.
Antilopele de munte sunt animale teritoriale, isi marcheaza zona cu fecale si secretii ale glandelor preorbitale si nu lasa vreun intrus ce apartine altui grup sa se apropie. Masculii sunt cei care supravegheaza imprejurimile, sunt mult mai vigilenti decat femelele si actioneaza imediat daca observa vreun pradator sau intrus in apropiere, pastrand legatura cu ceilalti membri din grup prin sunete ca niste fluieraturi. Cei mai mari dusmani ai lor sunt vulturii, leoparzii, dar si oamenii care ii vaneaza pentru carnea lor foarte gustoasa.
La aceasta specie femelele ajung la maturitatea sexuala dupa un an, masculii putin mai tarziu. Perechile se stabilesc pe viata si se despart doar prin moartea unui partener. Sezonul de imperechere tine din luna septembrie pana in ianuarie. Femela naste de regula unul, foarte rar doi pui, dupa o perioada de gestatie de aproximativ 7 luni. Puiul este protejat de mascul si alaptat de mama timp de 2-3 luni, dupa 4-5 luni este intarcat. La exemplarele masculine coarnele incep sa creasca dupa 6 luni si ajung la lungimea maxima la varsta de 17 luni.
Antilopa de munte face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae. Riscul de disparitie al acestei specii este redus.
Video – Antilopa de munte (Oreotragus oreotragus):
 poate fi vazuta pe muntii coastei rasaritene a Africii, dar si in centrul si sudul Africii, in Angola, Namibia, nordul Somaliei, in Nigeria, la altitudini de 4000 m pe Muntele Kilimanjaro.){kind=link}