Mănăstirea Cetăţuia, aflată la marginea oraşului Iaşi, se ridică pe vârful unui deal, frumos împădurit cu salcâmi. Înconjurată de ziduri din piatră cu un turn cu bolta de intrare, ea apare ca o cetate de unde şi numele de „Cetăţuia”, care are hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie).

Mănăstirea Cetăţuia datează din vara anului 1666, fiind ctitorită de Gheorghe Duca Vodă, la venirea sa la tronul ţării. Acest loc a fost cumpărat de la diferiţi proprietari de vie. Întregul complex architectural care alcătuieşte Mănăstirea Cetăţuia a fost terminat la 10 iulie 1670. Pictura interioară fiind terminată doi ani mai târziu, în 1672. Inscripţia în limba greacă, aflată deasupra uşii de intrare, confirmă numele ctitorului Gheorghe Duca Vodă, anul de ctitorie (1672) şi faptul că a fost zidită în timpul patriarhului Ierusalimului. Inscripţia are şi stema ţării, un zimbru, doi lei pe părţile laterale şi o coroană deasupra. În biserică, se află un tablou votiv (fragment dintr-o pictură bisericească) cu chipul domnitorului Gheorghe Duca Vodă, cu Nastasia – doamna lui, cu Constantin – fiul lor (care ulterior a urcat la tronul Moldovei) şi cele patru fiice ale lui.

Planul clădirii bisericii este în formă de cruce şi are interiorul împărţit în pridvor, pronaos, naos şi altar. Abisidele, semicirculare în interior, au la exterior formă poligonală. Între pronaos şi naos, există două coloane octogonale, care susţin trei arcade, cele de pe laturi fiind sprijinite de zid. Tavanul are arcade care sprijină bolţile. Biserica este pictată de fraţii Mihai şi Gheorghe Dima (pictori aromâni originari din Turcia), ajutaţi de zugravii Ştefan şi Nicolae. În prezent, pictura nu este cea originală, ea fiind recondiţionată în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Mobilierul vechi nu s-a păstrat, cu excepţia stranei domneşti şi a stranei arhiereşti, frumos decorate. Mănăstirea a fost înzestrată cu numeroase podoabe scumpe şi veşminte bisericeşti, din care s-a păstrat doar orarul lucrat din catifea roşie, fir de aur şi argint de Anastasia – soţia ctitorului.

În anul 1822, în urma năvălirii turcilor, clădirile din apropiere şi biserica Mănăstirii Cetăţuia au ars parţial, astfel au fost refăcute. Reparaţii superficiale s-au făcut între 1827-1837 şi 1844. Abia între anii 1910-1912, după planul arhitectului Ghica Budeşti şi sub supravegherea arhitectului Băicoianu, se fac reparaţii care aduc acoperişul bisericii la vechea formă rotundă (el, între timp, a fost modificat).

Biserica are două turle poligonale, faţada este bogat ornamentată cu şiruri de ocniţe (scobituri în zid). Pereţii sunt consolidaţi cu contraforturi (întărituri din beton) masive. În curtea Mănăstirii Cetăţuia, se află o clădire care se presupune că a fost locuinţa domnitorului Gheorghe Duca Vodă. Clădirea este din piatră, cu etaj şi cu pivniţe boltite, suprapuse, putând fi folosite ca adevărate locuinţe (adăpost, refugiu). Din clădire, existau ieşiri secrete, care duceau în afara incintei. Fosta casă domnească, aflată în partea nordică a mănăstirii, a fost transformată în muzeu, cu o frumoasă colecţie de artă vizitată de multe delegaţii bisericeşti şi laice.

O altă clădire veche din curtea Mănăstirii Cetăţuia a fost baia domnească (turcească). În partea sudică, se află clădirea cu sala gotică, numită „Anastasia Doamna”. Din turnul mănăstirii, numit „Cina Pelerinului”, poate fi admirată o frumoasă privelişte a Iaşului.

În curtea mănăstirii, se găseşte un coplot mare, nemontat şi care are înscris pe el anul 1669. A fost numit „Buciumul lui Duca Vodă” deoarece (în vremurile când era montat) sunetul lui se auzea în îndepărtare. Legenda spune că acest clopot s-ar fi aflat la un cioban din Dorna, care după ce i s-a luat clopotul a părăsit turma şi a venit la Cetăţuia. Auzind sunetul clopotului, el a paralizat și de atunci i s-a mai spus şi „Clopotul ciobanului”. A fost coborât în curte şi n-a mai fost montat ca să i se audă sunetul.

În biserica Mănăstirii Cetăţuia, se află înhumat Duca Vodă, ctitorul ei. În 1682, în această mănăstire, se tipăreau cărţi în limba greacă şi arabă, deoarece a fost adusă o tiparniţă de la Veneţia. Astfel, în secolul al XVIII-lea a apărut, printre alte lucrări, opera completă a Sf. Simion al Tesalonicului.

Călugării, pe lângă slujbele religioase, se ocupau cu grădinăritul, cultura viţei-de-vie pe o suprafaţă de 6 ha, cultura cerealelor, fâneţuri pentru animale. O preocupare a lor este plantarea de trandafiri, tuia şi brazi argintii.

Multă vreme s-a spus că din curtea domnească de la Cetăţuia şi până în curtea de la Iaşi (actualul Palat al Culturii) ar exista un tunel care ar trece pe sub apa Bahluiului. Nu s-a verificat această presupunere.

Din dorinţa I.P.S. Dr. Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei, clădirile vechi ale mănăstirii au fost refăcute de Comisiunea monumentelor Istorice, în anul 1911 şi din dorinţa regele Carol I (venit la Iaşi cu familia Regală pentru serbarea jubileului Universităţii), astfel, s-a pus temelia noilor chilii mănăstireşti.

Mănăstirea Cetăţuia rămâne unul dintre cele mai interesante monumente de artă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

manastirea-cetatuia.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ