Mănăstirea Coşula este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Moldova. Se află în satul cu acelaşi nume din judeţul Botoşani şi a fost declarată monument istoric, fiind alcătuită din următoarele obiective: Biserica „Sfântul Nicolae”, turnul-clopotniță, arhondaricul, trapeza, casa egumenească, cuhnia şi zidul de incintă.

Mănăstirea a fost ctitorită în anul 1535 de către vistiernicul Mateiaș. Nu se ştie care a fost motivul său, iar începuturile existenţei Mănăstirii Coşula sunt la fel de necunoscute. Mateiaș a fost vistiernic şi logofăt în timpul domniilor lui Petru Rareş. A fost un boier foarte apreciat în vremea aceea, pentru că avea cunoştinţe bogate. Pe lângă această mănăstire, Mateiaș a construit şi o biserică, patru ani mai târziu, care se află astăzi în satul Horodniceni.

Biserica de zid a Mănăstirii Coşula a fost ridicată în acelaşi an – construcţia a început de Sfântul Gheorghe şi s-a terminat de Naşterea Maicii Domnului. Planul său este triconic, iar de-a lungul timpului a suferit mai multe modificări. Cu toate acestea, înfăţişarea pe care o are astăzi este aceeaşi ca cea pe care a avut-o la momentul ctitoririi. Atunci când a fost ridicată, biserica a fost unică, deoarece nu mai există nicio altă biserică în Moldova care să aibă turlă. După un an de la sfinţire, lăcaşul a fost pictat în interior şi exterior. Dacă pictura interioară a fost conservată destul de bine, cea exterioară s-a şters aproape în întregime – nu a mai rămas decât un fragment din scena Judecăţii de Apoi.

Încă de la început, Mănăstirea Coşula a fost înzestrată cu moşii şi obiecte liturgice, dintre care cel mai important a fost Tetraevanghelul. După ce Mateiaș a murit, urmaşii săi au avut grijă de lăcaşul religios, astfel că mănăstirea a avut în proprietate mai multe terenuri. Chiar dacă nu a avut o avere la fel de mare ca alte mănăstiri din Moldova, a fost suficient că viaţa monahală să se desfăşoare fără probleme.

Cu toate acestea, secolul al XVIII-lea găseşte Mănăstirea Coşula într-o stare nu prea bună din punct de vedere financiar. Însă viaţa monahală a continuat şi atunci, călugării ducându-şi existenţa cu ajutorul donaţiilor primite. Spre sfârşitul secolului, mănăstirii i-a fost închinat schitul Horodiștea, iar situaţia materială a început să devină mai bună. Tot în această perioadă, se ridică turnul-clopotniță, casa egumenească, trapeza cu beciurile adânci, cuhnia şi zidul de incintă.

Secolul al XIX-lea a fost unul prosper pentru Mănăstirea Coşula: bisericii i-a fost adăugat un pridvor, interiorul a fost repictat şi s-a construit arhondaricul. Legea secularizării averilor manăstireşti nu a afectat-o prea rău, dar nici cele două Războaie Mondiale, având în vedere locul retras în care se află. Mănăstirea a funcţionat până în 1902, când s-a luat hotărârea să fie transformată în parohie, pentru că satul se mărise considerabil, dar şi pentru că numărul călugărilor nu era foarte mare.

Şi a doua jumătate a secolului al XX-lea a fost una bună pentru Mănăstirea Coşula. Biserica a fost restaurată, în urma unui proiect de anvergură a Mitropolitului Moldovei şi Sucevei. Nu a fost închisă de comunişti, pentru că biserica era deja una parohială. În anul 1991, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a luat decizia de a înfiinţa din nou mănăstirea.

Viaţa monahală s-a reluat un an mai târziu, iar de atunci şi până astăzi Mănăstirea Coşula a avut parte de multe lucrări de restaurare. De câţiva ani, se încearcă neîncetat să se scoată la iveală picturile originale, iar rezultatele încep să fie vizibile. Mănăstirea deţine şi câteva obiecte preţioase, care au reuşit să reziste vremii. Printre acestea, se numără un acoperământ pentru disc, unul pentru potir, un patrafir, un aer destinat Sfintelor Vase, un potir de argint, trei broderii ţesute în fir de mătase cu perle şi o cruce de masă din lemn filigranat.

Importante sunt şi obiectivele care au fost incluse pe lista monumentelor istorice. Zidul de incintă, cuhnia (bucătăria) şi casa egumenească sunt cele mai vechi, datând din secolul al XVII-lea. Deşi zidul a fost restaurat, casa egumenească se află în ruină. Ministerul Culturii a vrut să o restaureze, însă Guvernul României nu a considerat-o o prioritate. Casa are două nivele: la etaj se află un cerdac, la parter se pot vedea nişte coloane, iar la subsol se află un beci de mare adâncime.

Turnul-clopotniță al Mănăstirii Coşula a fost ridicat în secolul al XVIII-lea. Este alcătuit din parter şi etaj, iar deasupra are o cupolă. Arhondaricul a fost construit în anul 1848, putând găzdui credincioşii în cinci camere. Are şi o sală, în care se poate lua masa, iar inscripţia de pe clădire menţionează faptul că a fost ridicat de arhimandritul Ignatie. Credincioşii pot vizita lăcaşul religios în fiecare zi, între orele 6 şi 21.

manastirea-cosula.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ