Mănăstirea Nămăiești se află în satul cu acelaşi nume din judeţul Argeş. Este cunoscută în special pentru că deţine o icoană făcătoare de minuni, a Maicii Domnului, despre care se spune că ar fi fost pictată chiar de Evanghelistul Luca şi lăsată de Sfântul Andrei în peştera în care a fost descoperită.
Biserica Mănăstirii Nămăiești este amenajată chiar în peştera în care a fost găsită icoana, iar existenţa ei stă sub semnul multor legende. Una dintre ele spune că Maica Domnului a vizitat, în vis, trei ciobani, cărora le-a spus să sape sub locul în care se aflau până când dau de o peşteră.
Ciobanii au ascultat îndemnul şi au găsit icoana. O altă legendă spune că Sfântul Andrei a intrat în această peşteră când îl căuta pe unii dintre preoţii lui Zamolxis, pe care voia să îl creştineze. Dar nu era nimeni acolo, aşa că acesta a exclamat „Nemo Est” (“Nimeni nu este”), de aici derivându-se numele lăcaşului.
Chiar dacă nu se cunoaşte istoria înfiinţării Mănăstirii Nămăiești, se ştie că a fost atestată prima dată în anul 1386, când Mircea cel Bătrân a donat satul Nămăiești schitului de acolo. Documentele din secolele următoare pomenesc rar lăcaşul, însă cert e că viaţa monahală nu a fost întreruptă.
Ba chiar, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, schitul includea o şcoală pentru copiii sărmani din satele din jur, în care cei mici învăţau în limba română, după cărţi bisericeşti. De asemenea, a existat şi o şcoală pentru viitorii preoţi şi învăţători.
Mănăstirea Nămăiești nu a primit atât de multe lucruri ca alte mănăstiri din Țara Românească, mai ales că nu a fost ctitorită de niciun domnitor. Chiar dacă unii dintre ei nu au trecut cu vederea existenţa ei, viaţa măicuţelor nu a fost niciodată foarte bogată, dar reuşeau să se descurce.
Însă în secolul al XIX-lea lucrurile au devenit şi mai grele, în contextul schimbărilor politice. Deşi obştea număra aproape 30 de monahii, acestea trăiau mai mult datorită credincioşilor, care le ajutau cu mâncare şi cu ce mai putea.
Legea secularizării averilor manăstireşti nu a afectat prea mult Mănăstirea Nămăiești, pentru că nu dispunea de mari averi pe care statul să le ia. O perioadă grea a fost şi cea în care s-a desfăşurat Rrimul Război Mondial – nemţii au bombardat lăcaşul, iar un incediu a distrus toate celelalte corpuri, dar şi arhivele.
În timpul regimului comunist, mănăstirea trebuia să fie desfiinţată, însă măicuţele au fost salvate de faptul că maşinile care trebuiau să le transporte nu au putut urca panta. Astăzi, viaţa măicuţelor este una liniştită – zilnic, primesc pelerini, aceştia venind să se roage la icoană, şi se ocupă cu diverse munci gospodăreşti.
Cele mai de preţ lucruri ale Mănăstirii Nămăiești sunt chiar biserica rupestră şi Icoana Maicii Domnului. De altfel, este singura biserică a ansamblului, fapt ce o face şi mai specială – este singura biserică dintr-o peşteră în care se ţin slujbe.
Biserica a fost mărită în anul 1843, când s-a săpat în peretele Nordic, iar pe acest perete sta aşezată, la loc de cinste, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Deşi mare parte din biserica nu se ştie de cine a fost săpată, oamenilor li se datorează un pridvor din piatră. Tot în secolul al XIX-lea, a fost realizată şi o altă catapeteasmă, sculptată în lemn. De asemenea, privdorul a şi fost pictat, în frescă, însă nu se mai pot vedea decât câteva fragmente.
Una dintre minunile săvârşite de Icoana Maicii Domnului de la Nămăiești s-a întâmplat chiar atunci când locul a fost devastat de trupele germane. Deşi toate clădirile din jurul bisericii rupestre au ars, când focul a ajuns în dreptul icoanei s-a stins.
Au fost consemnate multe alte minuni, iar credincioşii vin ori de câte ori au ocazia, ca să se roage la ea, în speranţa că vor trece mai uşor peste probleme. Din tezaurul mănăstirii, fac parte şi alte icoane (una dintre ele dăruită de un soldat rus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), dar şi un epitaf sau o cruce care datează din 1601.
Pe lângă valoarea spirituală, Mănăstirea Nămăiești impresionează și prin arhitectura sa, care reflectă tradițiile monahale ortodoxe românești. Clădirile mănăstirii, împreună cu peisajul natural al zonei, oferă un cadru perfect pentru reculegere și contemplare, făcând din fiecare vizită o experiență memorabilă.
Astfel, Mănăstirea Nămăiești nu este doar un loc de rugăciune, ci și un simbol al credinței neclintite și al istoriei bogate a zonei Argeș. Fiecare piatră și icoană de aici povestește despre profundele legături spirituale și culturale ale poporului român cu tradițiile sale creștine.
