La 20 de kilometri de Botoşani se găseşte Mănăstirea Sihăstria Voronei, situată în mijlocul unei poieni, înconjurată de păduri de stejar, ulmi, frasini şi fagi. Este o mănăstire de călugări şi nu trebuie confundată cu Mănăstirea Vorona, care se afla la doar 2-3 kilometri distanţă.

Mănăstirea Sihăstria Voronei şi-a luat numele de la lăcaşul de cult de lângă ea, care, la rândul său, a împrumutat numele satului şi apei lângă care a fost construit. Există mai multe ipoteze privind originea cuvântului. Una dintre ele spune că provine de la planta Veronica Camaeydris, care obişnuia să crească în acele locuri. O altă ipoteză, şi cea mai plauzibilă, spune că provine din limba slavonă, cuvântul “vorona” traducându-se prin “cioară” sau “negru”. Tradiţiile locului au în componenţă două legende legate de acest cuvânt slavon. Se pare că în această poiană se adunau multe ciori care îşi făceau cuib în copacii din ea. O altă legendă, mai recentă, povesteşte cum călugării şi meşterii se gândeau la numele pe care să îl dea lăcaşului şi cum o cioară s-a aşezat pe cruce, inspirându-i astfel să aleagă Vorona.

Nici data ctitoriei Mănăstirii Sihăstria Voronei nu este mai certă. Localnicii, dar şi pisania de pe unul din zidurile bisericii, dau anul 1600 ca fiind anul întemeierii, atunci când câţiva călugări ruşi s-au întemeiat aici. Alte documente arată faptul că mănăstirea ar fi fost ridicată între anii 1744 şi 1749 de către Teofania, soţia lui Ilie Pitaru.

Biserica mănăstirii a fost ridicată între 1857 şi 1876, ctitorii săi fiind şase călugări. Nu a fost ocolită nici de secularizarea averilor manăstireşti, dar nici de regimul comunist, care a şi închis-o. Statul a confiscat numeroase obiecte valoroase, iar pe stareţul mănăstirii l-a trimis drept paznic la o altă mănăstire. Chiliile din jurul bisericii sunt folosite drept grajd pentru oi până la mijlocul anilor 1960, când au fost demolate. Lemnul lor a fost folosit pentru a construi un oficiu poştal, iar secretarul de partid care s-a ocupat de acest lucru a furat multe obiecte importante de cult. În cele din urmă, mănăstirea este redeschisă, însă era într-o stare avansată de degradare. Încetul cu încetul, sunt reparate stricăciunile şi călugării îşi reiau viaţa religioasă.

Sfântul Cuvios Onufrie, cel mai mare sihastru din judeţul Botoşani, este considerat a fi ctitorul duhovnicesc al Mănăstirii Sihăstria Voronei. A trăit aici 25 de ani, săvârşind minuni chiar şi în timpul vieţii. Numele său se traduce prin “cel mereu fericit”, iar viaţa sa curată a fost un exemplu pentru toţi cei care l-au cunoscut. Nu se ştiu multe amănunte despre viaţa lui, pentru că a ţinut să fie cunoscut doar de către Dumnezeu. A dus o viaţă în post şi rugăciune: ţinea toate posturile, mâncând numai după apusul soarelui şi dormind câteva ore. Oamenii veneau la el şi îi cereau să se roage pentru ei, săvârşind astfel minuni chiar în timp ce trăia. Legătura dintre Sfântul Onufrie şi Dumnezeu a fost atât de puternică, încât se spune că a fost vestit înainte să moară. A murit la 89 de ani, fiind îngropat la rădăcina unui măr. A fost canonizat în anul 2005, iar lumea vorbeşte despre multe minuni pe care încă le săvârşeşte. Se spune chiar că un măr din copacul lângă care a fost îngropat a vindecat-o de epilepsie pe fata domnitorului Mihail Sturza.

Având în vedere că Mănăstirea Sihăstria Voronei nu a fost ctitorită de boieri sau domnitori, tezaurul de aici este puţin mai sărac decât în celelalte lăcaşuri de cult. Însă una din cele mai importante piese de aici este chiar pictura interioară, realizată de Vladimir Machidon. Pictura a fost făcută în tempera, în stilul neobizantin şi înfăţişează diverse scene din Vechiul şi Noul Testament. Se deosebeşte de iconografia tradiţională prin faptul că nu respectă poziţionarea în anumite locuri. De exemplu, dacă Judecata de Apoi este pictată întotdeauna pe faţada vestică, aici a fost pictată pe faţada sudică.

Tezaurul Mănăstirii Sihăstria Voronei cuprinde şi o icoană neobişnuită a Maicii Domnului, care O înfăţişează ţinând în mână Fiul şi nu în braţe, ca toate celelalte icoane. Astfel de icoane, denumite “Maica Domnului cu Pruncul de Mână”, sunt foarte puţine, iar Vladimir Machidon a reuşit să redea Fecioara în chip cât mai frumos şi mai blând. Deşi nu a beneficiat niciodată de restaurare şi a fost pictată în anul 1875, icoana se găseşte într-o stare perfectă de conservare.

manastirea-sihastria-voronei.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ