Marea Azov sau Marea de Azov? Frecvent, în mass media, în ultimul timp, de când Rusia a invadat Ucraina, acest dramatic eveniment trecând în prim planul ştirilor, se poate auzi/ citi una sau alta dintre cele două variante ale denumirii acestei mări, aflată într-o regiune de interes strategic pentru Rusia.

Situată în nordul Mării Negre, cu care comunică prin Strâmtoarea Kerci, denumirea acestei mări vine de la regiunea şi oraşul Azov/ Azak, în apropierea căruia se află – un oraş de pe râul Don, la numai 16 kilometri de mare. Etimologia cuvântului “Azov” se află în limba “Kipchak-Cuman” – o limbă turcă dispărută, strămoşul comun al limbilor turceşti (sau “turcice”) din Europa de Est şi Caucaz, care se vorbea în spatiile geografice care corespund astăzi Ucrainei, Rusiei de la nord de Marea Neagră, Kazahstan, Kârgâzstan.

Marea Azov – “terenurile joase”

Situarea geografica a Marii Azov
Situarea geografica a Marii Azov

În limba “Kipchak”, “Azov”/ “Azak” însemna “terenurile joase”, referindu-se la faptul că, în antichitate, această zonă era cunoscută ca “Mlaştina Maeotis” sau “Lacul Maeotis” (mlaştina în apropierea căreia trăiau “meoţienii”, un popor străvechi), formată în jurul gurilor de vărsare ale râului Tanais (în prezent, râul Don, al cincilea, ca lungime, din Europa). Aceste mlaştini erau un bastion natural, pentru populaţiile din zonă, în calea nomazilor care veneau din stepele euro-asiatice.

Potrivit unor legende, “Azov” ar putea fi şi un derivat de la numele unui prinţ cuman, Azum sau Asuf, cumanii fiind un popor nomad turc, care cuprindea ramura vestică a populaţiei “Kipchak”.

Strict gramatical, forma corectă, firească, a acestui substantiv propriu compus este “Marea Azov” (fără prepoziţia “de”), format prin alăturarea a două substantive cu formă de Nominativ-Acuzativ. Forma “Marea de Azov” este una învechită, consemnată ca atare în “Dicţionarul universal al limbii române”, al lui Lazăr Săineanu, din 1929, unde se precizează la explicaţii: “1. golf la N. Mării Negre; 2. oraș rusesc în fundul acestui golf: 25.000 loc.”.

Marea Azov – câteva repere istorico-geografice

Marea Azov - imagine din satelit
Marea Azov – imagine din satelit

Marea Azov este o mare intracontinentală, cu o suprafaţă de 39 de mii de kilometri pătraţi, o adâncime medie de şapte metri (15 metri maximum), cu o salinitate de 10 -13%. Este mărginită la vest şi nord de Ucraina, la est de Rusia, la sud de Peninsula Crimeea şi Peninsula Taman (Rusia) si Strâmtoarea Kerci, care o leagă de Marea Neagră, având între 4,5 şi 15 kilometri şi circa 5 kilometri lungime. În mijlocul Strâmtorii Kerci se află Insula Tuzla – un banc de nisip de 7 kilometri lungime şi 600 de metri lăţime.

În 2016, Federaţia Rusă a început construcţia Podului Crimeei, peste Strâmtoarea Kerci, pe o lungime de 19 kilometri, cel mai lung construit de Rusia şi cel mai lung din Europa. Podul rutier a fost deschis în 2018, iar cel feroviar în 2019, dar şi această construcţie a fost motiv de conflicte, după anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014, proiectul devenind o parte esențială a planurilor ruse de integrare a noului teritoriu anexat în Rusia.

Azov – motiv de dispute politice

Crimeea
Crimeea

De-a lungul istoriei, Marea Azov şi regiunile din vecinătatea acesteia au fost motiv de acerbe dispute politice şi militare. În secolele al XVII-lea – al XVIII-lea, supremaţia în zonă a fost disputată între Rusia şi Turcia. La sfârşitul primei campanii (1695) a Războiului ruso-turc, prin care țarul Petru I a urmărit obţinerea accesului Rusiei în Marea Azov, armata rusească a fost înfrântă de turci şi a trebuit să se retragă.

Citește și:  Ivan cel Groaznic – Primul ţar al Rusiei, un despot reformator și crud

Abia la sfârşitul celei de-a doua campanii, în anul următor, după un atac concertat pe mare şi pe uscat, armata rusă a reuşit să cucerească părţi ale Cetăţii Azov, garnizoana turcă predându-se în iulie 1696. În urma Războiului ruso-turc din 1710 – 1711 şi odată cu încheierea Tratatului de la Prut, Cetatea Azov a fost returnată Imperiului Otoman, iar flota rusă din Azov a fost distrusă.

O altă campanie militară importantă pe Marea Azov a avut loc în timpul Războiului Crimeei (1853 – 1856), când Rusia s-a confruntat cu alianţa formată din Imperiul Otoman, Franţa, Regatul Unit şi Piemont-Sardinia, care a capturat Kerci, obţinând acces la Marea Azov.

Războiul Crimeei a fost considerat cel dintâi “război total”, un conflict de maximă anvergură, în care, de ambele părţi, au fost mobilizate toate resursele disponibile pentru a distruge capacitățile rivalilor de a se apăra şi care a afectat în mod dramatic populația civilă expusă la curățire etnică. Cele mai multe lupte ale războiului s-au dus atunci în Peninsula Crimeea, de la Marea Neagră, iar în urma Tratatului de la Paris, din 1856, Principatele Române au obţinut independenţa de facto faţă de Rusia şi faţă de Imperiul Otoman.

Epoca modernă – aceeaşi mare, alte războaie

Podul Crimeei
Podul Crimeei

Nici în epoca modernă, regiunea din jurul Mării Azov nu a fost ocolită de conflicte. În 2003, Ucraina şi Rusia au semnat un tratat prin care Marea Azov şi Strâmtoarea Kerci să fie folosite ca ape comune. În 2018 însă, Rusia a confiscat trei nave ale marinei ucrainene, care încercau să intre în Marea Azov. Controlul țărmului de vest al Mării Azov este vital pentru economia Ucrainei, dar are și o imensă importanță strategică pentru Rusia, ca rută spre Crimeea, precum și pentru traficul maritim rusesc.

Ironia istoriei, începutul acestui an (24 februarie 2022), prin invadarea Ucrainei de către trupele ruseşti, a întors lumea cu zeci şi sute de ani, într-un timp barbar, prin deciziile iresponsabile ale unor lideri îmbătaţi de putere, ignorând destinele oamenilor şi pretenţiile de civilizaţie ale secolului XXI.

Mariupol, port la Marea Azov, ras de pe faţa pământului

Mariupol, inainte de razboi
Mariupol, inainte de razboi

Mariupol, oraş din regiunea Donetk (provincie a Ucrainei de Est) şi port la Marea Azov, a fost ras de pe faţa pământului de bombardamentele şi atacurile armatei ruseşti, care, la ordin, dincolo de tratate, înţelegeri, norme internaţionale şi de dreptul la libertate al fiecărui popor, vrea să croiască, pentru Federaţia Rusă, un coridor terestru între Peninsula Crimeea şi Republica Separatistă Donbas. Capturarea oraşului Mariupol, de pe coasta Marii Azov, înseamnă control total asupra a peste 80% din regiunile de coastă ale Ucrainei la Marea Neagră, putând astfel să îi stopeze comerţul maritim şi să izoleze această ţară de restul lumii.

Ca şi în urmă cu 100 -200 de ani, populaţia din zonă este decimată, deportată, înfometată, în timp ce liderul de la Kremlin visează la refacerea Novorusiei – regiune istorică în sudul Ucrainei şi sud-vestul Rusiei, din timpul Imperiului ţarist, din secolul al XVIII-lea.

Mariupol, Kerci, Berdiansk, frumoasele staţiuni ucrainene de pe ţărmul Mării Azov vor intra, probabil, alături de Groznîi (Cecenia), Alep (Siria), pe lista terifiantă a oraşelor pe care Rusia le-a bombardat şi, în cele din urmă, cucerit, după ce le-a transformat în mormane de moloz.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.