Acest dinozaur preistoric impresionează prin adaptările sale unice de supraviețuire, fiind unul dintre puținii dinozauri despre care se știe că înghițea pietre – gastrolite – pentru a mărunți hrana vegetală.
Descoperirea și clasificarea Massospondylusului
Massospondylusul (Massospondylus carinatus) este un dinozaur erbivor primitiv care a trait in era Mezozoica, in Triasicul superior, cu 183-200 milioane de ani in urma. Ramasitele fosile ale acestui dinozaur au fost scoase la lumina de celebrul paleontolog englez Richard Owen, in anul 1854, in Africa de Sud si America de Nord, in Namibia, Zimbabwe si Arizona.
Acest dinozaur si-a primit numele de Massospondylus datorita vertebrelor sale masive care au fost descoperite prima data. Scheletul sau lung i-a facut pe paleontologi sa remarce ca acest dinozaur era foarte inalt cand statea numai pe membrele posterioare, iar capul sau era extraordinar de mic, parea o minge mica intr-un varf de bat lung pe post de gat. Corpul era destul de subtire, membrele anterioare erau mai mici si mai subtiri, comparativ cu cele posterioare musculoase si mult mai mari.
Adaptările fizice ale Massospondylusului
Labele erau enorme, fiecare cu cate cinci degete, care ii serveau la apucat hrana sau la mers. Degetele erau prevazute cu cate o gheara mare, ascutita si curbata, care il ajuta la sapat, pentru a dezgropa anumite radacini de plante preferate sau la aparare impotriva unor pradatori. Avea lungimea corpului de 4 m, coada de 8 m si greutatea de 120 kg.
Cea mai mare parte a timpului mergea pe toate cele patru membre, dar uneori se ridica si numai pe cele doua membre posterioare, mai ales cand fugea de pradatori. Era un dinozaur erbivor, desi unii paleontologi faceau diferite supozitii ca ar fi fost omnivor. Dintii sai au confirmat ca avea o dieta erbivora si ca traia in zone impadurite.
Hrănirea și habitatul acestui dinozaur erbivor
In scheletele unui Massospondylus s-au gasit pietre stomacale, numite gastroliti, cu care acesta maruntea hrana vegetala pe care o consuma. Avand o masa corporala mare, se presupune ca manca foarte mult, chiar continuu si astfel pietrele ascutite ca niste mici cutite taiau plantele dure in interiorul stomacului si se slefuaiau rapid, iar apoi nu-i mai serveau la nimic.
In acel moment, acest urias triasic arunca pur si simplu pietrele slefuite afara si mergea pe malul unui rau unde inghitea altele cu muchii taioase, care ajungeau in maruntaiele sale.
Reproducerea și cuiburile fosilizate descoperite
Pana astazi in Africa de Sud au fost descoperite mai mult de 10 cuiburi cu astfel de dinozauri, care ar fi avut pana la 34 de oua in ele. Embrionii gasiti in ouale fosilizate aveau cate patru picioare dar nu prezentau dinti. Lipsa dintilor la pui ne face sa credem ca micutii dinozauri erau aparati si hraniti de mama lor o perioada mare de timp, pana aveau forta necesara sa iasa din cuib si sa-si caute singuri hrana.
Massospondylusul face parte din ordinul Saurischia si familia Massosponylidae.
Socializarea și comportamentul Massospondylusului
Descoperirile recente sugerează că Massospondylusul nu era un dinozaur solitar. Deși majoritatea exemplarelor adulte erau văzute de obicei în perechi sau grupuri mici, fosilele cuiburilor multiple indică un comportament de socializare temporar, cel puțin în perioadele de reproducere.
Femelele își formau colonii temporare în care depuneau ouăle în cuiburi construite cu grijă, unde își puteau proteja și hrăni puii până la o anumită vârstă. Această cooperare temporară între indivizi sugerează o structură socială complexă pentru un dinozaur din perioada Triasică, oferind o perspectivă asupra evoluției dinozaurilor mai sociabili din Jurasic.
