Divinația, arta de a vedea lucruri ascunse din trecut, prezent și mai ales din viitor există din cele mai vechi timpuri, oamenii trăind cu nevoia de a cunoaște, de a ști ce îi așteaptă. Divinația și diferitele forme de ghicit, deși astăzi par mai degrabă o curiozitate, au fost arte cât se poate de serioase în cadrul multor civilizații, ducând la luarea unor decizii importante în istoria omenirii.
Chiar și astăzi, oamenii sunt atrași de diverse forme de ghicire a viitorului, printre care horoscopul, tarotul, ghicitul în cafea și altele (dovadă fiind succesul de care se bucură ghicitorii și clarvăzătorii). Ideea din spatele divinației este una universală: cea că universul este creat pe baza unor reguli, corespondențe, legături subtile, iar un om inițiat poate vedea și interpreta semnele care arată viitorul și alte lucruri ascunse.
Se căutau avid semne în orice, de aceea au existat metode cât se poate de bizare de divinație, în încercarea de a ghici viitorul. Astromanția (ghicitul după astre), cartomanția (ghicitul în cărți), chiromanția și chirognomia (ghicitul după liniile palmei și după forma mâinii), piromanția (ghicitul după foc și fum), fiziognomia (ghicitul după trăsăturile faciale), geomanția (ghicitul după pământ), hidromanția (ghicitul în apă), oniromanția (ghicitul după interpretarea viselor), onomanția (ghicitul după nume), meteoromanția (ghicitul după fenomenele meteorologice), sferomanția (ghicitul cu globul de cristal) sunt doar câteva dintre metodele cele mai cunoscute de divinație.
Alte metode stranii de divinație și ghicit:
Haruspiciile sau hieroscopia – o formă bizară astăzi de a ghici viitorul era bazată pe interpretarea măruntaielor animalelor: clarvăzătorii sacrificau un animal și apoi îi despicau burta și căutau semne în poziționarea măruntaielor sau forma și poziționarea organelor. Se pare că interpretarea după observarea ficatului animalului era cea mai răspândită formă, însă se ghicea și folosind oasele și pielea animalului.
Aeromanția era o formă de divinație prin care se căutau semne prin observarea cerului, a norilor, a vântului; orice putea fi interpretat. Această formă a fost utilizată și încă mai este de către unele persoane care trăiesc în natură, precum păstorii și ciobanii.
Cephalomanția – era o formă specială (și bizară) de piromanție, de ghicit prin foc: un cap al unui măgar omorât era așezat pe foc, iar ghicitorul rostea numele unei persoane bănuite de a fi făcut un rău; dacă persoana era vinovată, falca măgarului trosnea atunci pe foc în clipa în care se spunea numele său.
Giromanția – practic, această metodă de divinație presupunea ca persoana care dorea să i se ghicească viitorul să se învârtă în cerc continuu până ce cade de amețeală.
Sortilegiu – nu era întocmai o artă ascunsă a inițiaților, căci această metodă de ghicit nu presupunea practic decât tragerea la sorți (universul îți arată astfel cât se poate de direct destinul).
Zoomanția – comportamentele diferitelor animale au fost considerate semne ale viitorului dintotdeauna. De la cum merg vitele, la cum zboară păsările, la cum se mișcă șoarecii, la cum linge pisica laptele, la cum mănâncă găinile grânele și chiar la analiza excrementelor lor.
Ghicitul după mișcările sau reacțiile omului. O formă mai elaborată de divinație era bazată pe interpretarea reacțiilor involuntare și a cuvintelor rostite, a mișcărilor involuntare ale unei persoane, expresiile faciale și mișcările mușchilor și a membrelor (un strănut, un cuvânt spus, un tremur, o bătaie din pleoapă, o mișcare a buzelor sau încordarea unui mușchi erau astfel semne pe baza cărora se putea ghici viitorul persoanei).
