Una dintre cele mai importante revoluții ale războiului din secolul al XX-lea a reprezentat-o mitraliera. O mitralieră este o armă concepută pentru a trimite un număr mare de gloanțe într-o succesiune foarte rapidă sau mai multe în același timp.
Ideea unei arme care putea ține un flux continuu de gloanțe a atras inventatorii de arme încă de la începutul primelor arme de foc apărute. Prima idee de mitralieră a apărut în secolul al XVI-lea. Acele arme se numeau orgi din cauza numărului mare de țevi pe care le conțineau. Chiar dacă la început erau folosite pentru a completa apărarea eficientă ele au fost dezvoltate într-o armă care putea să treacă prin masele inamice. Defectul său au fost că nu era suficient de puternică și nici suficient de mobilă pentru a se feri de artileria inamică.
În 1718, englezul James Puckle, își demonstra noua sa invenție, un pistol cu o singură țeavă prevăzut cu un cilindru rotativ multiplu ce era montat pe un trepied. Chiar dacă cilindrul trebuia întors manual, arma sa putea să tragă 63 de focuri în doar 7 minute. Tot în același timp exista și o variantă franceză, prevăzută cu mai multe țevi. În următoarele decenii au apărut modele de mitralieră care trebuiau încărcate manual.
Prima mitralieră care să funcționeze cu succes a fost inventată de către dentistul american Richard J. Gatling și brevetată în 1862 în timpul Războiului Civil American. Cele 6 țevi erau învârtite de o manivelă și trăgea 1200 de focuri pe minut. Chiar dacă existaseră mai multe încercări de realizarea a unei arme ce putea să tragă multe focuri dificultățile inginerești nu au putut fi depășite până la Gatling. În 1865, armata Statelor Unite ale Americii cumpără arma iar în următorii ani cele mai multe armate europene au cumpărat-o la rândul lor.
În 1879, mitraliera Gardner a fost prezentată pentru prima dată. Arma putea să tragă 10.000 de gloanțe în doar 27 de minute. Această realizare a impresionat liderii militari al Marii Britanii iar anul următor Armata Britanică o achiziționează.
Hiram Maxim, John Browning și Isaac N. Lewis au avut un rol important în dezvoltarea mitralierelor automate între anii dintre Războiul Civil American și Primul Război Mondial. Arme ce erau bazate pe modelele lor au fost adoptate de către multe armate ale țărilor lumii. Pentru mulți ani înaintea războaielor din Africa de Sud și din Manciuria, mitraliera era văzută ca o armă diabolică în fața căreia nimic nu putea supraviețui.
Sir Hiram Maxim, un american devenit mai apoi cetățean britanic, este cunoscut pentru inventarea mitralierei cu încărcare automată pe care a patentat-o în 1883. Maxim a fost primul care a produs o armă automată cu o valoare practică.
În 1881, Hiram Maxim se afla la o expoziție la Paris unde cineva îi spune că dacă vrea să facă foarte mulți bani ar trebui să inventeze „ceva care le-ar permite europenilor să-și taie gâtul între ei cu mai mare eficiență”. Așa se face că Maxim se mută la Londra iar pentru următorii câțiva ani lucrează la crearea une mitraliere eficiente.
În cazul mitralierei automate moderne încărcarea, tragerea și aruncarea cartușului sunt toate realizate în mod automat de către armă. Până în 1890, mitraliera lui Maxim era capabilă să tragă 600 de gloanțe pe minut. Mitraliera a fost cea care a permis europenilor să cucerească Africa în a doua parte a secolului al XIX-lea.
Mitraliera lui Maxim a fost adoptată de către armata britanică în 1889. Anul următor, armatele austriece, germane, italiene, elvețiene și ruse au cumpărat la rândul lor arma lui Maxim. Mitraliera a fost folosită pentru prima dată de către forțele coloniale britanice în Războiul Matabele dintre 1893-1894. Într-o singură înfruntare, 50 de soldați britanici s-au luptat cu 5000 de războinici Matabele cu doar 4 mitraliere Maxim.
Succesul lui Maxim a inspirat și o mulțime de alți inventatori. Maschinengewehr al armatei germane și Pulemyot Maxima a rușilor au fost bazate pe invenția americanului. John Moses Browning și-a produs prima mitralieră în 1890 iar cinci ani mai târziu aceasta a fost adoptată de către Marina Statelor Unite ale Americii. Odkolek, un conte austriac, a lucrat alături de compania franceză Hotchkiss pentru a produce o armă eficientă ce a fost adoptată în 1897 de către armata franceză.
Importanța mitralierei a putut fi înțeleasă abia atunci când Primul Război Mondial avea să înceapă. La începutul războiului, armata britanică adoptă mitraliera Vickers. Mitraliera Vickers făcea parte și din armamentul standard al tuturor aeronavelor britanice și franceze după 1916.
În timpul războiului britanicii au mai folosit și Arma Lewis. Fiind mai ușor de produs și nu la fel de grea precum mitraliera Vickers, această armă a fost folosită de către soldații de pe frontul de vest și pe mașinile și avioanele blindate.
De la începutul Primului Război Mondial și până în momentul de față mitraliera a avut parte de o dezvoltare și o îmbunătățire constantă iar în momentul de față există nenumărate modele, de la unele ușoare la unele masive ce impresionează prin capacitățile lor.
Santeti cei mai DESTEPTI