Influența lui Edgar Allan Poe asupra culturii este incalculabilă. El a inventat poveștile cu detectivi, a contribuit la dezvoltarea ficțiunii și a genului horror. Estetica și temele sale au influențat personalități precum Salvador Dali, Charles Baudelaire și Alfred Hitchcock.
Pe 7 octombrie 1849, Edgar Allan Poe avea parte de o moarte misterioasă.
Poe a avut parte de o viață plină de durere, mama sa murind pe când avea doar 2 ani, prima iubită la 15 ani, mama adoptivă la 20 iar soția la 24 de ani. Pe când se afla într-un turneu de promovare a cărților sale se logodește cu o fostă iubită numită Elmira Royster Shelton. Cu toate acestea, el moare cu doar 10 zile înainte de nuntă. Cauza morții sale rămâne și astăzi un mister, dar există câteva aspecte interesante pe care le știm.
Cu o săptămână înainte să moară, doctorul său l-a sfătuit să nu călătorească. Cu o noapte înainte să plece într-o călătorie la Philadelphia, logodnica sa i-a spus că pare a fi bolnav, motiv pentru care Poe face o vizită unui doctor numit John Carter. Doctorul l-a sfătuit să își amâne călătoria pentru câteva zile pentru a putea urmări mai bine simptomele.
Cu doar 4 zile înaintea morții sale, Poe a fost găsit la o secție de votare, ce era asociată cu o formă de fraudă a votului în care victimele încrezătoare ar fi fost drogate și forțate să voteze la cât mai multe secții de votare până când erau lăsate să moară. Câțiva ani după moartea sa, un zvon a început să se răspândească conform căruia Poe ar fi fost drogat și forțat să voteze. Cam la 10 ani de la moarte, prietenul său John Ruben Thompson a scris o prelegere ce afirma că faptul că a fost drogat a contribuit la moartea scriitorului.
Un aspect ciudat al morții sale este faptul că imediat după ce a aflat de moartea lui Poe, soacra sa a descoperit că și pisica lui, Catterina, tocmai murise.
Necrologul său a fost scris de unul dintre cei mai mari inamici ai săi. Rufus Wilmot Griswold, un rival atât profesional cât și personal, a scris un necrolog lung pentru fostul său dușman care a fost atât de calomnios, încât Griswold l-a semnat sub un pseudonim.
Articolul îl portretiza pe Poe ca fiind un nebun, un bețiv, un afemeiat dependent de opiu, care își baza cele mai întunecate povești ale sale pe experiențele personale. Griswold a extins acest necrolog într-un memoriu scurt despre scriitor. Din păcate imaginea distorsionată promovată de acesta a influențat opinia publică cu privire la Poe pentru mai mult de 100 de ani.
Când Poe a fost găsit la secția de votare într-o stare disperată, el și-a chemat o cunoștință în ajutor, pe numele lui Joseph Snodgrass. După ce nu reușește să convingă una dintre rudele lui Poe să aibă grijă de el, acesta îl trimite la spital. Un avocat fervent al cumpătării, Snodgrass a scris și a ținut prelegeri despre moartea lui Poe, prezentând-o ca o poveste moralizatoare despre răul ce poate fi provocat de băutură.
Ca urmare a rapoartelor conform cărora Poe ar fi murit în urma unei băute lungi, medicul său John Moran a scris articole și chiar o carte, „Edgar Allan Poe: O apărare”, atât pentru a combate aceste zvonuri, cât și pentru a-și prezenta propria sa variantă asupra ultimelor zile de viață ale scriitorului. Din păcate, relatările lui Moran variază atât de mult încât acestea nu sunt în general considerate a fi de încredere.
În timp ce corpul lui Poe era expus, mai mulți admiratori ai săi au așteptat pentru a lua suveniruri de la scriitor. John Moran scria că trupul lui Poe fusese vizitat de cei mai de seamă oameni din oraș, mulți care așteptau nerăbdători pentru o șuviță din părul său.
La înmormântare au participat doar 7 persoane. Verii lui Poe l-au îngropat în grabă la doar o zi după ce a murit. O persoană care a participat a observat că ceremonia a fost atât una foarte rece, cât și necreștină.
Edgar Allan Poe a fost îngropat într-un mormânt nemarcat în Baltimore. 11 ani mai târziu un văr a plătit pentru un monument, dar un tren a intrat în atelierul sculptorului și astfel monumentul a fost distrus. După 26 de ani de la moartea sa, un grup de profesori și elevi au plătit pentru ca un monument să fie ridicat în memoria scriitorului, fiind plasat lângă poarta cimitirului.
În timp ce era mutat într-o altă locație, sicriul lui Poe s-a rupt dezvăluind rămășițele acestuia. Așa se face că acum bucăți din sicriu sunt obiecte de colecție. Se spune că una dintre admiratoarele sale a purtat la gât o cruce realizată din bucăți ale sicriului.
La moartea sa, soția lui Poe fusese îngropată în Bronx. După ce acesta a fost reînhumat sub noul său monument, admiratorii săi s-au hotărât să o mute și pe soția sa în Baltimore. Din păcate, unul dintre biografii excentrici ai lui Poe a luat rămășițele ei și le-a ținut ascunse sub pat timp de patru ani, până s-a decis să le trimită în Baltimore pentru a fi reînhumate.
