Pentru milioane de oameni din intreaga lume, parcurile de distractii sunt o forma de amuzament propice anotimpului cald. Paradoxal, una dintre cele mai mari atractii ale acestor parcuri, montagne russe, isi are originea in tinutul indepartat si friguros al Rusiei, in secolele al XV-lea – al XVI-lea.
In perioada respectiva, piste inclinate, de dimensiuni foarte mari, construite din lemn, erau acoperite cu zapada si gheata, iar oamenii puteau ajunge in varf prin urcarea unor scari, de unde isi dadeau drumul, cu sania, pentru amuzament si senzatii tari. Experienta traita de acestia era asemnatoare cu cea oferita de pistele in serpentina de astazi. Pana in anii 1700, datorita popularitatii foarte mari, pistele au inceput sa fie construite fara zapada sau gheata.
O sanie pentru o persoana era prevazuta cu roti, pentru a se putea fixa si deplasa pe sinele din lemn, distrand pe cei care doreau sa se bucure de viteza pe care sania o capata pe masura ce aluneca la vale. Aceste constructii s-au extins rapid in Franta, unde au fost denumite “Montagne Russe” – “Muntele Rusiei”. Pe parcursul urmatoarelor doua secole, dimensiunile lor au devenit din ce in ce mai impresionante, eclipsand, de exemplu, “cumintele” Carusel.

In jurul anului 1800, apar in Europa pistele sub forma unor circuite inchise. In momentul in care sania ajungea in panta, era trasa din nou catre varf de catre oameni, animale sau cabluri de siguranta. Pe parcurs au fost adaugate si sine pentru a preveni alunecarea saniei in afara pistei. Din cauza faptului ca tehnologia nu a putut tine intotdeauna pasul cu dorinta de senzatii tari a oamenilor, pe parcursul evolutiei sale, s-a intamplat ca pasagerii din montagne russe sa sufere destul de multe accidente, unele dintre ele foarte grave.
Primul montagne russe – New York

In Statele Unite ale Americii, serpentinele au inceput sa creasca in popularitate de abia pe la jumatatea secolului al XIX-lea, cand apare sistemul de transportare a carbunelui din mine pe baza gravitatiei, in Mauch Chunk, Pensilvania. Detinatorii minei din acea zona au instalat un carucior pe sine si, incepand cu anul 1874, contracost, doritorii puteau face o calatorie palpitanta, pret de o ora, cat dura traseul. Afacerea a fost un succes total. Pentru modica suma de un dolar, calatorii se inghesuiau sa cumpere bilete. Zece ani mai tarziu, LaMarcus Thompson, un inventator din Ohio, instaleaza primul montagne russe in Coney Island, New York.
Acesta era prevazut cu doua sine, una langa cealalta, iar vagonetul pleca din partea superioara pentru a trece prin diferite bucle complicate, pentru a ajunge la baza, unde era mutat pe cea de-a doua sina, paralela. De aici vagonetul se intorcea in punctul de plecare. Pentru Thompson, a fost un adevarat boom economic, recuperandu-si banii investiti in doar o saptamana de la deschidere.
La scurt timp, apar, atrasi de succesul lui Thompson, si alti detinatori de piste, care au imbunatatit designul, aducandu-l mult mai aproape de ceea ce ar fi trebuit sa fie un adevarat montagne russe – capetele sinelor erau legate unele de altele, intr-un circuit complet, pentru ca vagonetul sa poata fi tras catre varf de catre un sistem de parghii. Pe masura inmultirii acestor piste, Thompson concepe un circuit original si isi numeste calatoria “Scenic Railway”, pentru ca pasagerii puteau trece pe langa replici in miniatura ale piramidelor egiptene, ale junglei africane, ale unor cascade si vulcani plini cu lava fierbinte. Succesul a fost atat de mare incat Thompson construieste cateva montagne russe si in Europa.

Faimoasa zona Coney Island, din New York, ajunge, astfel, aproape peste noapte, terenul de testare pentru toate pistele inovative, bizare si, cateodata, extrem de periculoase. Cel care aduce contributii semnificative in acest domeniu este John Miller, care lucrase o perioada indelungata pentru LaMarcus Thompson, unde invata aspectele tehnice din spatele calatoriei palpitante. Pana la inceputul lui 1900, acesta patenteaza peste 100 de imbunatatiri aduse pistelor, toate conducand la construirea de unghiuri abrupte si la viteze foarte mari.
Miller inventeaza barele metalice, pentru protectia pasagerilor, in timpul calatoriei, frana din spatele rotilor, pentru a preveni intoarcerea nedorita a vagonetului si franele de sub fiecare vagonet in parte, impiedincandu-l sa iasa de pe sine. Miller este, probabil, cel mai prolific designer si constructor de montagne russe din istorie, unele dintre pistele inventate de el fiind si astazi practicabile – de exemplu, Racer si Jack Rabbit, din parcul Kennywood, Pensylvania. Miller este si primul care inventeaza circuitul care purta numele de “Flying Turns”, in care vagonetul era construit ca un bob (sanie cu un set suplimentar de talpici, condusa cu ajutorul unui volan), care treabuia sa treaca printr-un jgheab semicilindric. Singurul model care recreeaza, astazi, aceasta versiune este cel din Elysburg, Pensylvania.
Un alt producator de mare succes a fost compania Philadelphia Toboggan, care, pe parcursul anilor, a convins nume mari sa lucreze pentru ea – Miller, Joseph McKee, John Allen si discipolul lui Miller, Herb Schmeck. Inceputul secolului al XX-lea, pana spre anii 1930, este cunoscut ca epoca de aur a montagne russe, fiind construite peste 1500 de circuite, in diverse parti ale lumii.

Unul dintre constructorii extravaganti din acea perioada este Harry Traver, care a ramas celebru pentru pista care poarta numele de “Cyclone”, situata in Ontario, Canada. Acesta era de parere ca cei care urca intr-un montagne russe sunt pregatiti pentru o aventura extrema, cu orice risc. Traver construieste cel mai periculos montagne russe, in anul 1927, calatoria transformandu-se din aventura in pedeapsa, pentru calatori, deoarece multi plecau cu vreo cateva coaste rupte sau alte rani chiar mai grave (de altfel, langa pista era construita si o camera pentru primul ajutor).
Raspunsul publicului a fost unul normal – toti se inghesuiau sa il vada, dar nimeni nu indraznea sa plateasca pentru o calatorie. Pana la urma, acest montagne russe – Cyclone – a trebuit demolat, din cauza costurilor mult prea ridicate, necesare intretinerii si din cauza periculozitatii. A fost primul montagne russe la care s-a folosit structura de otel.
Categorii de montagne russe
In prezent, exista, doua categorii de montagne russe – cele din lemn (Wooden coaster), mai apropiate de imaginea traditionala, si cele in metal (otel) – Steel coaster – foarte spectaculoase, in special cele fara tren/cabina (Floorless roller coaster), in care pasagerul sta pe un scaun, chiar deasupra rotilor, pe care le poate vedea in viteza. Altele au cabina suspendata, cu un balans independent de inclinatia pantei si de miscarea rotilor. Si mai uimitoare si palpitante sunt “Bobsleds roller coaster”, trenuri, care ruleaza pe piste semicilindrica, la o viteza ametitoare. “Diving Machine roller coaster” sunt acele montagne russe care, dupa anii 2000, se bucura de mare succes, cu coborari la 90 de grade.
“Strata coaster” este un montagne russe care poate ajunge o inaltime de peste 120 de metri. La ora actuala, exista, in lume, doar doua “Strata coaster”, unul – “Kingda Ka” (139 metri) – in New Jersey, si altul in Ohio – “Top Thrill Dragster” (128 metri) – ambele in SUA, construite de Intamin, o companie elvetiana specializata in montagne russe si in alte mijloace de transport pe sine.