Mormantul lui Tutankhamon – singurul mormant al unui faraon nejefuit timp de trei mii de ani

Tutankhamon a fost un rege tanar al Egiptului (fiul faraonului Amenhotep IV din Akhenaton si al reginei Kiya), care a murit cu o mie de ani î.Hr.

Inmormantarea lui a fost organizata in graba, iar numele lui a fost sters imediat de pe mormantul pe care l-a construit – astfel toate amintirile despre domnia lui au fost ascunse. A disparut din istorie pentru 3000 de ani.

Tutankhamon (Tut-ankh-Amon era Nebkheperure) avea doar 8 ani cand a ajuns pe tron. Tatal sau era un eretic (se opunea culturilor traditionale). Imperiul era amenintat. Egiptenii priveau la noul faraon ca la cineva care sa le readuca pamanturile si faima. Numele de Tutankhamon (i-a fost dat dupa ce a devenit rege) insemna imaginea vie a lui Amun, in onoarea marelui zeu egiptean.

Ca faraon, Tutankhamon avea o sarcina vitala de indeplinit – trebuia sa-si ia o regina. Ankhesamun era considerata alegerea perfecta (era sora lui). O casatorie incestuoasa avea sa asigure faptul ca puterea va ramane in familie. Totodata ii dadea puteri sporite sefului militar al Egiptului (numit Ay), care efectiv conducea tara.

Pentru a marca inceputul noii ere, Tutankhamon a initiat restaurarea marilor temple din Egipt. Dar pentru rege, cea mai importanta lucrare era construirea mormantului sau, astfel s-a gasit un loc in Valea regilor (selectat chiar de Ay, sfetnicul sau). Ay era familiar cu Valea regilor si deja incepuse constructia propriului mormant acolo.

Mormantul lui Tutankhamon trebuia sa ramana nederanjat (pentru ca regele sa treaca cu succes in lumea de dincolo). Planul era, ca din alta parte a intrarii sigilate, un tunel sapat adanc in piatra sa duca la o serie de camere, ca trebuiau sa fie umplute cu comori pentru calatoria lui finala. Munca la mormantul lui Tutankhamon a fost tinuta in secret, pana in ziua mortii faraonului. Pentru tanarul Tutankhamon, necesitatea unui mormant parea un lucru indepartat, dar s-a dovedit mult mai urgenta (decat isi puteau imagina el sireginalui).

Imediat ce Tutankhamon a fost suficient de matur, se astepta un copil de la regina sa. Viitorul Egiptului depindea de asta. Fara un mostenitor, Imperiul putea fi aruncat in haos, la moartea regelui. Casatoriile incestuoase intre cei de sange regal poate ca aveau sens politic, dar producerea unui copil sanatos din uniunea dintre un frate si o sora era plina de riscuri.

Regina lui Tutankhamon, Ankhesamon, a pierdut sarcina de cel putin doua ori. Dar chiar si copiii morti erau considerati pretiosi, erau de sange regal. Fiecare a fost mumificat si pus in mormantul lui Tutankhamon.

In timpul domniei lui Tutankhamon, adevarata putere era controlata din spate de un consilier militar (condus de sfetnicul tanarului rege, Ay). Dar cand Tutankhamon a implinit 18 ani, si-a cerut mostenirea, conducerea Egiptului ca faraon divin. Noua putere dobandita a regelui nu va dura mult, in al zecelea an la tron, Tutankhamon a murit. Cauza mortii ramane un mister. Unii cred ca a fost ucis de propriii sai sfetnici, sau poate doar a avut un accident. Examinarea trupului a aratat  o rana la picior care putea sa se fi infectat, fiindu-i fatala (exista si alte supozitii).

Trupul lui Tutankhamon a fost pregatit pentru inhumare, i s-au scos toate organele, chiar si creierul, mai putin inima. Toate organele au fost puse in ,,capuri,, de alabastru. La final, trupul lui Tutankhamon a fost infasurat in bandaje, pus intr-un sicriu cu capac din aur masiv si transportat in Valea regilor.

Tanara vaduva (a lui Tutankhamon), Ankhesamon, nu-i daduse mostenitori, astfel ca fostul sfetnic, Ay, a ajuns la tron, si s-a casatorit cu ea (probabil alta casatorie incestuoasa, exista dovezi ca Ankhesamon era nepoata lui Ay).

Tutankhamon murise, dar mormantul sau nu era terminat. S-a cautat un alt loc, trupul sau probabil a fost pus in mormantul construit deja de Ay. Nu era un mormant regesc, dar putea fi pregatit la timp. Sicriul lui Tutankhamon a fost pus intr-un sarcofag de piatra, din centrul camerei mortuare, pentru a fi inconjurat de patru racle acoperite cu aur una langa alta (fiecare racla are scrieri sacre, pentru a-l apara pe rege in calatoria sa).

In mormant au fost inghesuite toate lucrurile de care avea nevoie Tutankhamon in viata de apoi: pat, scaune, canapea, instrumente muzicale, amulete magice, car, bijuterii, sabii, pumnale, scuturi, torte, cosmetice si barci care sa-l poarte in lunga sa calatorie.

Tutankhamon n-a fost ingropat cu grija obisnuita pentru un rege, sicriul de aur era prea mare, si o parte din el a trebuit taiata (pentru a face loc pentru capacul sarcofagului).

Povestea mormantului lui Tutankhamon a devenit preocuparea vietii lui Howard Carter – un englez care venind pentru prima oara in Egipt (in calitate de artist, angajat pentru a face schite si desene ale monumentelor antice) a devenit repede un valoros arheolog. In anul 1905, impreuna cu un aristocrat britanic (care l-a finantat), incep cautarile in Valea regilor pentru a descoperi mormantului lui Tutankhamon (sperand sa-l gaseasca intact). Carter descopera mormantul in anul 1922 – singurul mormant  al unui faraon care a fost nejefuit timp de 3000 de ani (toate celelalte fiind profanate).

Arta vechilor egipteni se remarca prin imensitate, demnitate si sobrietate, ramanand pentru eternitate.