Mormotomyia hirsuta este o specie de insectă descoperită prima dată în anul 1933, în Kenya. Aceasta face parte din grupul insectelor cu două aripi (din ordinul Diptera) dar are particularitatea că nu zboară. Aripile sale sunt foarte mici și nu sunt funcționale. Acest lucru face ca musca să trăiască într-un areal foarte restrâns, în peșterile din Kenya, în apropiere de orașul Nairobi, la aproximativ 200 km de acest ținut.
Habitatul și distribuția geografică a speciei
Cu toate acestea, din cauza arealului limitat și a amenințărilor din habitatul său natural, Mormotomyia hirsuta este considerată o specie vulnerabilă.
Din anul 1933 specia a dispărut, nu a mai fost văzută deloc, iar abia în anul 1948 a fost din nou redescoperită. Astfel de muște au fost observate într-un areal restrâns, în apropiere de vestul orașului Thika din Kenya. Specia era în pericol de dispariție, numarul de exemplare fiind foarte mic. În anul 2010, cercetătorii au observat o astfel de specie în crevasele de stânci din zona Ukazi Hill, regiune care aparține tot de Kenya.
Caracteristicile unice ale muștei Mormotomyia hirsuta
Musca Mormotomyia hirsuta are un aspect destul de ciudat, prin faptul că prezintă perisori galbeni pe tot corpul, chiar și pe picioare. Avănd în vedere faptul ca nu se deplasează prin zbor, aripile sale nefiind funcționale, corpul are un aspect păros, iar picioare sunt lungi și subțiri, cercetătorii spun că seamănă cu un păianjen. Are corpul lung de 1 cm, ochii foarte mici, chiar atrofiați, iar aripile destul de mici.
Specia a fost numită musca aurie si este considerată cea mai rară specie de muște din lume. Mai mult decât atât, a ajuns să fie confundată cu un păianjen cu picioare lungi cu blană. Deși nu s-a adaptat la zbor, musca are posibilitatea de a se deplasa pe distanțe scurte cu ajutorul liliecilor din peșteri, pe corpul cărora se prinde cu picioarele și astfel își poate schimba zona de trai, dar nu foarte departe, în general de la o peșteră la alta, unde zboară aceste mamifere cu aripi batante adevărate.
În majoritatea timpului duce o existență terestră în locuri ascunse, crăpături de stânci și peșteri.
Adaptările anatomice și comportamentale ale muștei Mormotomyia hirsuta
Această specie a dezvoltat adaptări surprinzătoare pentru a supraviețui într-un mediu subteran. Picioarele sale lungi și delicate îi permit să se deplaseze cu ușurință pe suprafețele stâncoase și să se strecoare în crăpături înguste.
Lipsa aripilor este compensată de antenele extrem de sensibile, care ajută insecta să detecteze sursele de hrană și pericolele din apropiere. De asemenea, perișorii de pe corp au un rol dublu, atât pentru camuflaj, cât și pentru protecție împotriva umezelii și particulelor de praf din habitatul său.
Video – Musca Mormotomyia hirsuta:
