Casa Dr. Aurel Lazăr a fost ridicată la sfârsitul veacului al XIX-lea pe strada care acum îi poartă numele. Casa de la numărul 13 nu reprezintă din punct de vedere arhitectonic o realizare deosebită.
Cu un singur nivel, ridicat pe un singur demisol înalt, spațioasă, cu nenumărate încăperi ce dau cu ferestrele spre stradă și spre curte, este tipul de clădire orădeană zidită de oameni cu stare. A fost restaurată în repetate rânduri, ultima oară între cele două războaie mondiale.
Ziua de 12 octombrie 1918 reprezintă pentru casa dr. Aurel Lazăr de pe strada Nagy Sandor intrarea în istoria românilor ardeleni. Încă din ziua precedentă au început să sosească aici persoane necunoscute orădenilor care erau însă de mare prestanță politică între români. La zece ani de la aniversare, pe masa de birou pe care s-a semnat declarația de la Oradea s-a pus o mică placă comemorativă.
La 1 decembrie 1934 o placă de marmură albă s-a fixat și pe fațada casei, din inițiativa Casei Naționale a județului Bihor. Ea a fost dată jos în sepembrie 1940 iar autoritățile comuniste abia în 1973 au acceptat să se pună în locul ei alta.
După cel de-al Doilea Război Mondial casa a fost naționalizată și în ea a funcționat creșa de cartier nr.3 pînă în 1990 cînd ea a devenit sediul organizației județene a „Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat”.
Curiozități despre casa și muzeul includ legendele urbane legate de Aurel Lazăr și interacțiunile sale cu alte personalități ale vremii, oferind un context bogat și captivant pentru vizitatori. De asemenea, procesul de restaurare al casei este o poveste despre eforturile comunității de a păstra și valorifica patrimoniul cultural local.
