În structurile „ce-l”, „ce-i”, „ce-a”, „ce-mi”, „ce-ți”, „ce-si” etc., cratima indică rostirea, într-o singură silabă, a unor părți de vorbire diferite, mai exact, a pronumelui relativ/interogativ „ce” și a altei părți de vorbire – pronume (forme neaccentuate), auxiliarul unei forme verbale compuse (dacă auxiliarul începe cu o vocală), forme scurte ale prezentului verbului „a fi” (-i = este, -s = sunt). Exemple:
- Ce-l poate determina pe el să renunțe tocmai acum? (pronume interogativ + pronume personal, forma neaccentuată)
- Ce-i (ce este) dezordinea aceasta? (pronume interogativ + forma scurtă a verbului este)
- Un copil m-a întrebat ce-s balaurii. (pronume relativ + verbul sunt, forma prescurtată)
- Ce-a fost a fost! (pronume relativ + verbul auxiliar al perfectului compus)
- Ce-mi cereți voi nu este corect. (pronume relativ + pronume personal, neaccentuat)
- Ce-ți voi spune acum nu o să-ți fie pe plac. (pronume relativ + pronume personal, persoana a doua, forma neaccentuată)
- Ce-și reproșează ei nu este problema mea. (pronume relativ + pronume reflexiv)
- Ce-am avut și ce-am pierdut! (pronume relativ + verbul auxiliar al perfectului compus, persoana întâi)
- Ce-ați citit rămâne de văzut! (pronume relativ + auxiliarul perfectului compus, persoana a doua, plural)
„Cel”, „cea”, „cei” se scriu într-un cuvânt numai când au valoare de articol demonstrativ (adjectival) sau de pronume demonstrativ urmat de atribut cu prepoziție sau cu articol genitival – „cel (cea, cei) de piatră, de reparat, de aici, al (a, ai vecinului)” etc. Exemple: Am găsit ceasul, cel de reparat / Copiii sunt, în general, cuminiți, dar cei ai vecinului au întrecut măsura etc.
Exemple și exerciții
Înțelegerea corectă a utilizării pronumelui ce în combinație cu alte cuvinte este crucială pentru exprimarea corectă. De exemplu, ce-l indică posesia sau relația, în timp ce ce-i poate introduce o întrebare sau o explicație. Practică utilizarea acestor forme prin exerciții care te vor ajuta să distingi când și cum să folosești fiecare formă corect.