Pasarile paradisului alcatuiesc o familie de pasari cu un colorit splendid, care cuprind circa 100 de specii, si fac parte din familia Paradiseidae. In ce priveste splendoarea coloritului penajului lor, se afla pe aceeasi treapta cu pasarile colibri.
Pasărea paradisului, una dintre cele mai spectaculoase creaturi din regiunile tropicale, fascinează prin penajul său viu colorat și comportamentul său unic. Aceste păsări fac parte din familia Paradiseidae și sunt renumite pentru combinațiile lor uimitoare de culori și penele decorative purtate de masculi în timpul sezonului de reproducere. Răspândite în special în Noua Guinee și insulele limitrofe, ele oferă un adevărat spectacol vizual în pădurile tropicale dense.
Caracteristici fizice și diversitatea coloritului păsării paradisului
Ciocul are o conformatie diferita, este lipsit la baza de peri aspri. Narile sunt lipsite de peri tari, si sunt uneori acoperite de pene scurte in forma de solzi. Masculii au un penaj splendid colorat, femelele au un colorit mai modest, iar pe fondul cenusiu sau cafeniu, se afla linii ondulate si benzi de culoare inchisa. Penele ca o podoaba, la masculii adulti, sunt purtate numai cateva luni, in perioada de reproducere. Apar pe cele mai diferite parti ale corpului, si chiar in totalitate.
La unele specii, traheea prezinta o amplificare atat de mare, incat deseori formeaza bucle, ceea ce ii da si particularitatea glasului: suieraturile sau strigatele scoase de pasarea paradisului sunt atat de tari, incat pot fi auzite la o departare de mai multi kilometri.
Hrana amestecata consta din fructe si seminte, cat si din insecte, mici vertebrate si oua de pasari. Raspandirea pasarilor paradisului este limitata in regiunea Australiei si Oceaniei. Cel mai mare numar dintre ele se gasesc in Noua Guinee si in insulele limitrofe.
Pentru frumusetea si splendoarea penajului pasarea paradisului a fost admirata inca din vechime. Bastinasii vanau aceste pasari pentru penele frumoase, pe care le vindeau strainilor. Astfel, numarul pasarilor doborate crestea an de an.
Una dintre cele mai mari specii este pasarea paradisului de talie mare (Paradisea apoda) – are o lungime de 1 m. La aceasta pasare, partea superioara a capului, tamplele, gatul, sunt de culoare galben-inchis; fruntea, partile laterale ale capului, gusa si gatlejul, sunt de un verde-auriu intens. Restul capului este cafeniu.
Cele doua rectrice (penele cele mai mari) mediane sunt mai alungite la masculul adult si in majoritate fara stindard. In partile laterale ale regiunii pectorale se gasesc de ambele parti pene mai mari care se intind ca niste raze si flutura liber in jos, formand impreuna o tufa deasa in forma de arc. Ele sunt de un galben-portocaliu intens, iar varfurile zdrentuite de un alb mai putin stralucitor.
Desi penele sunt foarte dezvoltate, pasarea paradisului este destul de sprintena (atunci cand zboara cat si atunci cand sare prin ramurile copacilor). Sunt in general pasari vioaie, ele presimt ce pericol aduce dupa sine frumusetea penajului lor. Sunt mereu in miscare, zboara din copac in copac (niciodata nu raman mult timp pe aceeasi ramura), si la cel mai mic zgomot se ascund in desisul adanc al copacilor.
Coloritul penelor difera de la o specie la alta.
Pasarea paradisului de culoare albastra (Paradisea rudolphi)
La pasarea paradisului de culoare albastra (Paradisea rudolphi), din partile laterale ale corpului, sub aripi, apar cate doua grupuri de pene, care umplu spatiul de sub aripi, ca un voal. In afara de acestea, mai sunt si cele doua pene externe (rectrice) foarte alungite.
Pasare paradisului regala (Cicinnurus regius)
Pasare paradisului regala (Cicinnurus regius) este de talie mai mare. Cele doua pene codale mijlocii sunt alungite, filiforme si prezinta la varf un stindard extern de culoare verde-aurie, rasucite elicoidal. Din partile laterale ale gusii se desprind smocuri de pene, de un cafeniu-fumuriu, ale caror extremitati, latite si retezate, sunt de culoare verde-aurie, cu luciu, in contrast cu penajul de un rosu-intens al partii dorsale si cu cel alb, al partii ventrale.
Cotofana paradisului (Astrapia nigra)
De o splendoare de nedescris este penajul cotofenei paradisului (Astrapia nigra). Penele ei prezinta (dupa cum cade lumina) cele mai splendite si mai stralucitoare culori. Penele lungi ale cozii sunt usor ondulate. Cele doua pene mijlocii au un luciu purpuriu. Partea dorsala are pe fondul negru-purpuriu, un luciu metalic. Partea posterioara a capului, ca si ceafa, sunt impodobite cu un penaj verde-metalizat (ca un guler).
Pasarea paradisului cu flamura (Pteridophora alberti)
In partile laterale ale corpului se desprinde cate o pana, care are de doua ori lungimea corpului (aproximativ 40 cm). O astfel de pana este formata dintr-o tija lunga, puternica, a carei parte interna este lipsita de stindard. Marginea anterioara este (de la baza si pana la varf) de culoare albastru-deschis. La mijloc sunt albe, si pe margini albastre.
Printre pasarile-paradisului se numara cateva grupuri de pasari, mai putin cunoscute pentru splendoarea coloritului, dar cunoscute pentru obiceiurile lor curioase. Ele isi amenajeaza in desis locuri si boschete de joc, pe care le impodobesc deseori cu obiecte viu colorate: acestea, nu reprezinta altceva decat un fel de scena, pentru jocurile lor de imperechere. Cuiburile propriu-zise sunt in mod obisnuit instalate in copaci.
Pasarea paradisului cu penaj matasos (Ptilonorhynchus violaceus)
Una din cele mai cunoscute specii este pasarea paradisului cu penaj matasos (Ptilonorhynchus violaceus) cu lungimea corpului de 28 cm. Penajul masculului adult este de un negru-albastrui intens si luceste. Se intalneste in Australia, in tufisuri luxuriante cu frunzis bogat. Pasarile au un loc de trai bine delimitat, pe care il parasesc numai toamna (in mici carduri) pentru a zbura in cautarea hranei. Se hranesc cu seminte, fructe si insecte.
Penele păsării paradisului: Un miracol al evoluției
Penele elaborate și coloritul viu al păsării paradisului sunt rezultatul unui proces de selecție sexuală extrem de sofisticat. Masculii acestor specii au evoluat pentru a atrage femelele prin intermediul culorilor intense, strălucitoare, și al penelor decorative.
Penajul lor nu servește doar pentru împerechere, ci și pentru a comunica și a se apăra de posibili prădători. Deși femelele sunt mai puțin spectaculoase, culorile lor mai discrete le oferă un avantaj în camuflaj, protejându-le de prădători în timpul incubării ouălor.
