Lopătarul alb (Platalea leucorodia) este o pasăre fascinantă, recunoscută pentru ciocul său lung și lat, ce îi permite să filtreze hrana din apele puțin adânci. Populând regiunile mlăștinoase din sudul Europei, Africa de Nord și Asia, această pasăre migratoare impresionează prin penajul său alb-strălucitor și prin modul grațios de zbor.
Habitatul și distribuția lopătarului alb
În România, lopătarul alb poate fi întâlnit în Delta Dunării, unde construiește cuiburi în stufărișurile dense. Această specie joacă un rol important în ecosistemele acvatice, hrănindu-se cu pești mici, crustacee și insecte acvatice.
Lopatarul alb (Platalea leucorodia) este una dintre cele mai cunoscute specii de lopatari. Populeaza regiunile din sudul Europei, Africa de Nord-Est, Asia de Est si Madagascar.
Caracteristici fizice și comportament de zbor
Are penajul alb ca zapada, iar vara este impodobit cu un mot stufos din pene lungi in zona din spatele capului. Gatul are o nuanta galbena-ocru, picioarele sunt negre, ciocul este lung, turtit, mai larg la extremitati, negru si cu varful galben. Are o lungime de 80 cm si greutatea poate ajunge la 2 kg. Zborul lor prin planare si lunecare este incet si uniform. Lopatarii zboara in carduri ordonate in randuri.
In zbor tin gatul intins ca berzele, iar pe sol merg in randuri ca gastele. Se hranesc cu pesti, broaste, moluste, crustacee, insecte acvatice si altele. Dusmanul lor cel mai mare este vulpea.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Isi fac cuiburile in stufarisul mlastinilor intinse, al apelor putin adanci, la gurile fluviilor, uneori pe copaci si in tufisuri. Femela depune trei pana la sase oua albe cu pete maronii, pe care le cloceste impreuna cu masculul, schimbandu-se intre ei, o perioada de trei saptamani. Dupa eclozare puii acoperiti cu puf alb au deja ciocurile in forma lor caracteristica.
Hrana și modul de hrănire al lopătarului alb
Ei sunt hraniti de ambii parinti o perioada de sapte saptamani, timp in care invata sa zboare. Apoi devin independenti si isi cauta hrana singuri. In perioada de imperechere se aude clantanitul puternic al ciocului masculului.
In tara noastra aceste frumoase pasari migratoare au devenit tot mai rare. Cateva colonii mici pot fi vazute in Delta si regiunea Dunarii de la Ostrov in jos. In alti ani cuibareau in baltile din sudul Banatului, dar au parasit aceste zone din cauza indiguirilor si secarii baltilor. In numar mare, se pot observa primavara cand vin la noi si toamna cand pleaca.
Lopatarul alb face parte din ordinul Pelecaniformes si familia Threskiornithidae.
Rolul ecologic al lopătarului alb și conservarea speciei
Lopătarul alb joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemelor acvatice. Hrănindu-se în principal cu pești mici, moluște, crustacee și insecte acvatice, această pasăre ajută la controlul populațiilor de organisme acvatice, prevenind supraînmulțirea acestora. De asemenea, activitatea sa de hrănire, ce implică agitarea sedimentului cu ciocul său plat, contribuie la aerarea solului mlăștinos și la îmbunătățirea calității apei.
În România, lopătarul alb este protejat prin legi de conservare, în special în Delta Dunării, unde există câteva colonii mici. Totuși, amenințările asupra habitatului natural, precum secarea zonelor umede și poluarea apelor, pot afecta semnificativ populațiile locale. Eforturile de conservare includ protejarea habitatelor mlăștinoase și monitorizarea continuă a populațiilor de lopătari pentru a preveni declinul acestei specii fascinante.
Video – Lopatarul alb (Platalea leucorodia):
