Cocorul incoronat (Balearica regulorum) este o pasare foarte usor de recunoscut datorita coroanei sale de pe cap – creasta de culoare aurie, formata din pene rezistente si lungi. Aceasta pasare nemigratoare populeaza zonele mlastinoase, dar si terenurile cultivate din sudul si estul Africii.

Această specie nemigratoare trăiește în zonele mlăștinoase și pe terenurile cultivate din sudul și estul Africii.

Caracteristicile fizice ale cocorului încoronat

Interesant la aceasta specie este faptul ca se poate catara in copaci (pentru a se odihni sau a se refugia din fata animalelor de prada), abilitate ce nu apare la alte specii de cocori. Exemplarele adulte au corpul lung de 1-1,1 m si cantaresc aproximativ 3-4 kg. Penajul este asemanator la ambele sexe si deosebit de frumos.

Pe gat si pe umeri penajul este gri-deschis, pe spate este gri-albastrui, aripile sunt rotunjite cu pene albe, crem si maronii, partea ventrala este cenusie, iar coada este neagra. Zona din spatele ochilor este alba, fruntea este neagra, iar deasupra ochilor apare cate o mica pata rosie, alungita. Ochii sunt mici, migdalati cu negru si irisul de culoare alb-cenusie.

Ciocul este scurt, tare, putin aplatizat si de culoare gri. Sub cioc, chiar la barbie, prezinta ciucuri mari de culoare rosie. Picioarele sunt foarte lungi, puternice, negre, terminate cu degete mari si gheare curbate.

Cocorul încoronat

O particularitate a acestor cocori este traheea lunga, ce apare infasurata ca un furtun in regiunea sternului. Astfel prin acest tub lung sunetele emise de pasari sunt amplificate si devin mai puternice. Ele se aseamana cu sunetele de trompeta si se aud de la cativa kilometri, uneori sunt mai stridente, alteori mai gatuite.

Ritualurile de împerechere și reproducerea

Masculul si femela formeaza perechi pe viata si isi consolideaza legatura in perioada de imperechere prin dansuri orchestrate de sunete special emise pentru a se impresiona intre ei. In perioada clocitului femela isi face un cuib intr-un loc mlastinos, din nuiele, radacini si ierburi, in stufaris si depune de regula un numar de 2-3 oua.

Acestea au un colorit deschis si sunt clocite atat de femela cat si de mascul, schimbandu-se intre ei. Perioada de incubatie dureaza o luna, apoi ouale eclozeaza si apar puii care sunt destul de bine dezvoltati si doar dupa cateva zile reusesc sa paraseasca cuibul. Hrana acestor pasari consta in special din insecte si seminte, mici vertebrate si uneori fructe.

Cocorul incoronat face parte din ordinul Gruiformes, familia Gruidae. Nu este o specie in pericol de disparitie. In Africa de Sud aceasta pasare este mult vanata de localnici, prinsa in capcane, iar ouale sale sunt colectate din cuiburi.

Adaptările speciale ale cocorului încoronat pentru supraviețuire în medii variate

Cocorul încoronat (Balearica regulorum) a dezvoltat o serie de adaptări unice, care îi permit să prospere în habitatele diverse ale Africii. Traheea sa lungă și înfășurată în zona sternului îi permite să emită sunete puternice, care se aud de la distanțe mari, fiind esențiale pentru comunicarea între perechi sau pentru marcarea teritoriului.

De asemenea, abilitatea sa de a se cățăra în copaci, neobișnuită pentru cocori, îi oferă un avantaj în fața prădătorilor, precum mamiferele mari sau reptilele. Picioarele lungi și puternice ale cocorului sunt ideale pentru deplasarea pe terenurile noroioase ale zonelor mlăștinoase, iar ghearele mari îi permit să se agațe de crengile copacilor.

Spre deosebire de alte păsări acvatice, cocorul încoronat poate supraviețui în habitate mai uscate și chiar pe terenuri agricole, unde consumă semințe și mici nevertebrate. Aceste adaptări fac din cocorul încoronat o specie rezistentă, capabilă să se adapteze la schimbările de mediu.

Video – Cocorul incoronat (Balearica regulorum):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.