Pestele-evantai cunoscut sub denumirea stiintifica de Dallia pectoralis are particularitatea de a supravietui in apele foarte reci, statatoare, inghitand aer. Arealul sau este format din nord-estul Asiei si nord-vestul Americii de Nord. Numeroase exemplare traiesc in apele din nord-estul Siberiei, in Alaska si Marea Bering.
Prefera lacurile, iazurile, raurile cu vegetatie abundenta si apa dulce, primavara migreaza in amonte pe cursurile inferioare ale raurilor pentru a-si depune icrele, iar toamna revine inapoi in apele mai adanci.
Caracteristicile fizice ale peștelui-evantai
Are corpul zvelt, cu lungimea de cel mult 33 cm si greutatea de aproximativ 375 g.
Capul este tesit, gura foarte mare, mandibula mult iesita in afara, din acest punct de vedere se aseamana cu stiuca. Aripioarele ventrale sunt mici si pozitionate mult spre spate, iar aripioarele pectorale sunt foarte frumos rotunjite si apropiate de corp.
Inotatoarea dorsala este mare, are marginea rotunda si este pozitionata mult spre partea posterioara a corpului, iar inotatoarea anala se aseamana cu cea dorsala si este situata mai mult sau mai putin in dreptul acesteia pe partea ventrala a corpului.
Ambele au marginile maronii, iar la masculi mai ales in perioada de reproducere se contureaza in rosu. Inotatoarea codala este foarte larga, prin forma sa se aseamana cu un evantai. Pe partea ventrala a corpului coloritul este brun-pestrit sau verde-inchis, pe partile laterale predomina benzile neregulate cu multe puncte in nuante inchise, iar pe partea ventrala coloritul devine mai deschis, chiar alb.
Comportamentul alimentar și reproducerea
Acest peste vaneaza prin tehnica ambuscadei, prinde pesti mici, larve de insecte si melci. In lunile de iarna acesti pesti pot fi observati in apele reci din Marea Bering unde stau chiar sub gheata, rezista inghetati partial timp de cateva saptamani. La temperaturi de -20ºC pot trai timp de maxim 40 de minute, iar doua zile rezista cu anumite parti ale corpului inghetate complet.
In esofag acesti pesti au un organ de respiratie suplimentar care ii ajuta sa reziste mai mult timp in aceste conditii vitrege ale apelor statatoare inghetate. Localnicii au avantajul de a-i prinde iarna foarte usor, ii dau ca hrana cainilor, dar ii folosesc si ca sursa de hrana pentru ei.
Pestele-evantai nu este o specie in pericol de disparitie. Face parte din ordinul Esociformes, familia Umbridae.
Adaptări biologice uimitoare
Peștele-evantai prezintă un set impresionant de adaptări biologice care îi permit să supraviețuiască în condiții extreme. În timpul iernii, acesta utilizează un organ suplimentar de respirație situat în esofag pentru a obține oxigen din aer, atunci când apele sunt complet înghețate.
De asemenea, corpul său produce glicoproteine speciale care împiedică formarea cristalelor de gheață în sânge, un proces crucial pentru supraviețuirea în temperaturi scăzute. Aceste mecanisme îl plasează printre cele mai rezistente specii de pești din lume.
Video – Pestele-evantai (Dalia pectoralis):
 supraviețuiește în apele înghețate din Alaska, având o adaptare unică.){kind=link}