Genul Naucrates cuprinde o singura specie de peste care impresioneaza prin relatia sa vizavi de cea a altor pesti. Are dimensiunea medie, de regula nu depaseste 60-70 cm si poarta numele de pestele-pilot (Naucrates ductor). Traieste in toate apele calde temperate, tropicale si subtropicale. Un numar mare de exemplare inoata in Marea Neagra.
Adesea apare in marile calde la distanta mica de coasta, prin fata pestilor de dimensiuni mari, a rechinilor si vulpilor de mare, comportament ce explica si numele sau de pestele-pilot. Acest mod de viata aduce avantaje atat pentru pilot cat si pentru gazda, in sensul ca parazitii de pe corpul rechinului constituie hrana preferata pentru acesti pesti.
La randul sau rechinul le asigura un fel de protectie, ii ajuta oarecum sa nu fie observati si transformati in hrana pentru alti pesti mai mari.
Dieta pestelui pilot este alcatuita din moluste, pesti mici, crustacee si alte vietati acvatice. Relatia simbiotica dintre acesti pesti si rechini nu a fost inca confirmata de cercetatori insa se crede ca este mutuala – rechinii probabil sunt incantati ca pestii-pilot ii scapa de parazitii mari de pe pielea lor si in acelasi timp au si colegi de calatorie in apele marilor si oceanelor.
Interesant la aceasta specie este corpul sau alungit de forma aproape cilindrica acoperit de numerosi solzi mici argintii cu reflexii albastrui, brazdat de 6-7 dungi verticale negre. Inotatoarea codala este formata din doi lobi simetrici, are si ea dungi intunecate iar varful ei se termina adesea cu pete albe.
Inotatoarea anala este alungita, inotatoarea dorsala este mare, acopera a doua jumatate a partii dorsale, iar aripioarele pectorale sunt musculoase si puternice. Exemplarele tinere au un colorit de baza alb cu benzi galbene-maronii.
Unii cercetatori au emis ipoteza ca acesti pesti ar depune ouale in perioada de reproducere direct pe corpul rechinului-gazda, acesta nefiind deranjat deloc de acest lucru sau de dezvoltarea embrionilor. Acestea sunt lipite de corpul gazdei sub forma unor tulpini lungi alcatuite din mai multe oua.
De asemenea se banuieste ca pestii-pilot mentin o anumita distanta intre ei si rechin, iar un alt factor important ce ii face sa aiba acest comportament este ca economisesc foarte multa energie in miscarea lor in apa.
Totusi aceasta relatie de convietuire reciproca dintre rechini si pestii-piloti ramane inca plina de mister, nu a putut fi explicata si demonstrata foarte clar. Un lucru de neimaginat este faptul ca in stomacul rechinilor nu s-au descoperit niciodata ramasite ale pestilor-pilot.
Cat priveste modul lor de a inota de a fi adevarati piloti se pare ca rechinii au capacitatea de a se orienta extraordinar de bine in lumea subacvatica, nevoia lor de a fi ghidati nu este explicata. Aparent relatia dintre acesti pesti si rechin se bazeaza pe un fel de atasament reciproc ce poate exista pe o perioada mai mica sau mai mare de timp.
Pestele-pilot nu este o specie in pericol de disparitie, face parte din ordinul Perciformes, familia Carangidae. Pentru om nu este deloc periculos, este apreciat foarte mult pentru carnea lui gustoasa.
Video – Pestele-pilot (Naucrates ductor):
