Date generale
Pictorul Giovanni Bellini, supranumit si Giambellino s-a nascut in anul 1430, desi aceasta data este stabilita conform studiilor, necunoscandu-se exact ziua nasterii, si a murit la data de 29 noiembrie 1516, fiind un pictor de natura renascentista, care a reprezentat virtuos scoala venetiana. Se trage dintr-o familie de seama, avand in vedere ca tatal sau era marele pictor Jacopo Bellini iar cumnatul sau a fost un artist la fel de important, renumitul artist de origine italiana Andrea Mantegna. Giovanni Bellini a schimbat radical trasaturile picturii venetiene, recurgand la ruperea definitva de stilul gotic, caracteristic acelei vremi.
Tatal pictorului a avut onoarea de a fi si novicele marelui Gentile da Fabriano, acesta fiind adept al stilului gotic, cunoscut in toata Venetia. Pictorul in discutie a fost cel de-al treilea copil al familiei iar fratele sau mai mare, Gentile a fost de asemenea pictor, ambii frati invatand primele elemente din pictura in cadrul atelierului tatalui lor. Giovani jongleaza in tineretea sa si cu versurile, insa pentru putin timp scrie cateva sonete, revenind cu intregime la adevarata sa pasiune – pictura.
Inceputuri pline de succes
Dupa ce sora sa, Nicolosia, se casatoreste cu ilustrul Andrea Mantegna, pictorul Giovano Bellini devine foarte influentat de acesta, iar cu timpul adopta propriul stil. Putin mai tarziu, prin anul 1450, tanarul isi deschide primul sau atelier, care are sediul la San Lio si acolo lucreaza alaturi de fratele lui mai mare, realizand impreuna cateva opere, dar prima comanda cu adevarat serioasa o primeste abia in anul 1464, in momentul in care lucreaza la un poliptic pentru o biserica din San Zanipolo, comanda pe care o finalizeaza abia dupa doi ani de zile. Dupa ce tatal sau moare, fratele mai mare al pictorului devine singurul mostenitor al atelieului acestuia, dar Giovani are meritul de a avea o popularitate tot mai mare.
Datorita faptului ca a facut parte dintr-o familie de artisti, tanarul nu a intampinat dificultatile pe care in mod normal le-ar fi intampinat un alt tanar ce apartinea unei familii modeste pe acea vreme, mai ales pentru ca foarte greu era evidentierea talentului din pricina lipsei de fonduri pentru promovare. In Venetia, popularitatea lui Giovani creste tot mai mult mai ales in momentul in care ii este incredintata sala de consiliu ce apartinea Palatului Dogilor, acesta trebuind sa o decoreze. Situatia lui financiara era una de invidiat mai ales ca i se acordase si „senseria”, aceasta fiind un privilegiu acordat doar pictorilor foarte consacrati, care aveau un renume in lumea artei, sursa de venit care devenise una permanenta. Iar dupa ce este numit si pictor oficial al Republicii Venetia, este scutit si de datoriile pe care alti pictori le aveau in mod normal catre breasla din care faceau parte.
Viata particulara
Pictorul Giovanni Bellini nu a avut o viata personala tocmai cunoscuta, tot ce se stie despre el este faptul ca s–a casatorit abia pe la varsta de peste 50 de ani si sotia sa i-a daruit un copil, dar din pacate ii pierde pe amandoi, deoarece Ginevra, cea care ii era consoarta a murit dupa trei ani de la casnicia lor iar dupa putin timp moare si unicul lor fiu. Asadar se pare ca in viata particulara succesul lui nu a fost tocmai mare, ca si in viata profesionala, bucurandu-se poate doar de prieteni si de familiile acestora. Arta sa a avut o mare popularitate si mai ales datorita legaturilor pe care artistul le-a stabilit inca din tinerete cu alti pictori sau creatori de renume national.
O alta influenta asupra operelor lui Giovani Bellini o are si aparitia lui Antenollo de Messina, care apare in Venetia in preajma anilor 1475, acesta oferindu-i pictorului o perspectiva clara asupra redarii fidele a realitatii. Prietenul sau Albrecht Durer il lauda cu mare bucurie, considerandu-l cel mai bun pictor, desi era unul dintre cei mai batrani, iar majoritatea pictorilor de la scoala din Padova il apreciaza, avand relatii de amicitie cu multi dintre acestia. Dupa ce in anul 1507 moare fratele sau mai mare – Gentille, pictorul mosteneste tot ce a avut acesta, printre care si caietele tatalui lor, din care se inspira cu placere pentru a-si crea un stil aparte. In atelierul sau se perindau talente precum Titian si Giorgione, acestia oferindu-i tot sprijinul lor pentru realizarea unor lucrari. Dupa ce moare in anul 1516, la data de 29 noiembrie, pictorul Giovanni Bellini, este inmormantat in cimitirul bisericii la care cu cativa ani in urma si lucrase si anume – Santi Giovanni e Paolo.
Printre cele mai importante si apreciate picturi ale lui Giovanni Bellini sunt: „Pieta”, aceasta fiind si printre primele, pictura realizata pentru altarul bisericii din San Francisco din Pesaro care reprezenta „Incoronarea Fecioarei Maria”, aceasta scena avand inca alte cateva picturi de jur imprejur care reprezinta sfinti si scena in care Sfantul Francisc primeste stigmatele. O alta pictura la fel de importanta este Schimbarea la fata, realizata cu aproximatie in jurul anului 1480, aceasta fiind intitulata Transfigurazione di Cristo, fiind totodata si una dintre cele mai apreciate.
