Pictorul Umberto Boccioni s-a nascut la data de 19 octombrie in anul 1882 in Reggio, Calabria, localitate situata in sudul Italiei si a decedat in anul 1916, la data de 16 august in Chievo. A fost un deosebit sculptor si pictor italian, care totodata a indragit enorm si arta futuristica din Italia, devenind si un teoretician si exponent de exceptie al acesteia. In timpul copilariei a suferit mult din cauza mutarilor dese ce avea sa le faca din cauza locului de munca pe care tatal sau il avea ca functionar de rand in administratia de stat.
Dupa ce se naste Umberto, familia sa se muta la Forli, putin mai tarziu tatal sau primeste transfer la Genova, iar dupa inca vreo doi ani trebuie sa se mute la Catania, localitate in care micutul incepe si cursurile la Institutul Tehnic, experienta urmata si de colaborarea cu diverse ziare de loc si de redactarea unui roman, ce avea sa se numeacsa Suferintele Sufletului, terminat in anul 1900. Un an mai tarziu se decide sa plece la Roma, iar acolo incepe sa mearga in atelierul unui desenator de diverse afise si purcede totodata cu primele sale lectii de pictura.
Se imprieteneste cu Gino Severini, cel cu care avea sa-si faca ucenicia in cadrul atelierului de la Porta Pinciana, atelier ce apartinea pictorului Giacomo Balla. Usor – usor, pictorul Umberto Boccioni incepe sa descopere marea sa pasiune pentru impresionism si pentru tehnica ce reprezenta divizionismul neoimpresionist. Urmeaza apoi, dupa ce termina cursurile la Scuola Libera del Nudo, sa porneasca in lungi calatorii catre toata Europa, prima oprire fiind desigur Parisul si cu acest prilej cunoaste si operele lui Toulouse-Lautrec, Cezanne si ale lui Van Gogh.
Dupa Paris, calatoreste in Rusia, insa nu zaboveste prea mult, ca apoi sa mearga catre Venetia, unde va sta cateva luni, pentru a urma cursurile de la Scuola Libera del Nudo din cadrul institutului Artelor Frumoase. Dupa aceea pictorul Umberto Boccioni pleaca la Milano. Aici incepe sa profite din plin de curentul simbolist, in timp ce-si face foarte multi prieteni si devine membru al Societatii pentru Arte Frumoase si Expozitii Permanente, societate cunoscuta si sub numele „La Permanente”. Dupa ce-l cunoaste pe Filippo Tommaso Marinetti, cel care a publicat Manifestul Futurismului, incepe sa redacteze alaturi de alti tineri „Manifestul pictorilor futuristi”, care vede lumina tiparului in 1910. Acesta este urmat de „Manifestul tehnic al miscarii futuriste” in care sunt expuse toate tezele acestei miscari. Toate acestea vizeaza punerea in lumina a vietii citadine, a realitatii haotice din viata cotidiana.
, alaturi de care va si expune dupa un an in cadrul galeriei Nernheim-Jeune din Paris. DeIn anul 1911 pictorul Umberto Boccioni participa la prima sa expozitie majora alaturi de grupul futuristic din Milanosi este interesat de cubism, curent de care se si lasa influentat, pictorul incepe sa evite in lucrarile sale staticitatea, utilizand linii drepte si multe culori complementare, realizand tablouri precum Dinamismul unui Jucator de Fotbal si Dinamismul unui Ciclist, care evidentiaza clar deplasarea in spatiu.
Aceleasi tehnici vor fi evidentiate si in sculpturile pe care avea sa le realizeze, care au fost destul de putine de altfel, insa caracterizate tot prin continuitate in spatiu. Cand Italia intra in razboi, tanarul artist se inroleaza in armata alaturi de alti tineri artisti, prieteni deopotriva, datorita ideii ca „razboiul este singura cale de igienizare a lumii”. La data de 17 august 1916, ilustrul pictor Umberto Boccioni se accidenteza grav in timpul unor manevre din apropierea orasului Verona si cazand de pe cal, moare la varsta de doar 34 de ani.
Primul sau tablou – Viziuni Simultane reprezenta o afirmare a continuitatii, asa cum declara si pictorul. Intreaga miscare este sugerata prin deformarea si descompunerea continua a spatiului care redau intreaga tensiune a artistului care rastoarna echilibrul formelor, reusind astfel sa recreeze orasul si sa se reabsoarba in intregul haos din spectacolele strazii. Asadar, pictorul incearca sa vizeze toata agitatia din jurul sau, redand in culori, forme si lumini atmosfera orasului in plina miscare.
In prima sa lucrare, Boccioni introduce si un motiv iconografic tipic pentru futurism si anume ferestrele deschise ce intensifica trairile senzoriale. Foloseste indeosebi unghiuri ascutite si forme concentrice, cu diverse suprafete taiate din pereti care il ajuta sa redea propria viziune asupra orasului in plina ascensiune moderna care avea totodata si un caracter brutal care ametea. Acest caracter era evidentiat prin exploatarea pespectivei specifice.
In anul 1913, Boccioni a renuntat pentru o perioada la temele preferate de el, printre care multimea, strada si orasul, in favoarea echivalentelor plastice ale luminii, ale obiectelor si ale miscarilor. Chiar si in tabloul sau cu ciclistul, realizat in anul 1913, pictorul Umberto Boccioni incearca sa realizeze o imagine a deplasarii bicicletei, prezentand totodata si persoana care pedala, dar si mediul in care are loc toata actiunea. Aici se observa primele valori abstracte, neobisnuite ale picturii, redate prin pete expresive si deosebit de stralucitoare.
