Familia serpilor piton poate fi gasita in Noua Guinee si insulele din jur, in Australia sau mai exact in nordul acestui continent in Peninsula tropicala Cape York. Din aceasta familie face parte si pitonul verde de copac – care se aseamana din punct de vedere al modului cum s-a adaptat la mediul sau natural arboricol cu sarpele boa-smarald. Traieste in zonele de coasta cu arbusti mari, dar si in regiuni montane, la altitudini de pana la 2000 m. Nu este o specie care sa ajunga in adancul padurilor, ea prefera sa ramana la marginea acesteia si sa se catere in copaci, dar nu pana in varful coronamentului acestora.
Pentru a se catara se foloseste de corpul lung si musculos si de coada prehensila. Cu ajutorul ei sta agatat de crengile arborilor si arbustilor, cu capul in jos, asteapta sa treaca prada prin apropiere si sa o atace printr-o miscare brusca, avand obiceiul sa o ia prin surprindere. Isi ucide prada prin sufocare, iar aceasta consta din mici mamifere, rozatoare, reptile de marime medie, soparle, broaste si alte specii de amfibieni si pasari.
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 1,8-2,4 m si coloritul in nuante de verde-aprins pe partea dorsala si galben sau alb-bej pe cea ventrala. Coada are un colorit mai inchis, maro sau negru. Unele specii mai rare saunt albastre. Toate au corpul acoperit cu solzi mici si desi. Femela este mai mare decat masculul (depaseste 2 m), poate avea greutatea de 1,1-2,2 kg (sau mai mare in functie de cat de mult s-a hranit pe parcursul vietii).
In sectiune transversala forma corpului este triunghiulara. Capul este lat si turtit, de forma triunghiulara avand in vedere ca botul este destul de lung, iar in jurul lui solzii au senzori termici proeminenti de detectare a prazii. Narile sunt mari pozitionate in partea de varf a botului, iar ochii sunt mari si argintii.
In conditii de captivitate pitonul verde de copac nu este foarte dificil de intretinut, iar pentru multi crescatori de reptile este o adevarata placere sa-i urmareasca modul de viata atat de interesant. Timp de multi ani ei au acumulat informatii privind cresterea acestor pitoni in terarii si astfel au ajuns sa le creeze conditii favorabile ca sa duca o viata sanatoasa si sa se adapteze bine la un astfel de stil de viata in captivitate.
Foarte important este sa se asigure unui astfel de piton conditii propice asemanatoare mediului natural din care provin, si nu sa se ia cel mai ieftin terariu si care sa nu fie adecvat acestui sarpe. Trebuie sa se aleaga un terariu orizontal si nu unul vertical. Este necesar sa se imite oarecum conditiile specifice din regiunile Noii Guinee, unde clima ete calda si precipitatiile mari, doar in zonele montane este mai rece. Temperatura aerului trebuie mentinuta intre valorile de 25-31 grade Celsius, cu ajutorul unui termostat reglabil de caldura, iar umiditatea suficienta si realizata prin pulberizare cu apa a peretilor terariului.
Fundul terariului nu trebuie sa fie umed deoarece poate duce la aparitia bacteriilor si mucegaiului. Crescatorii cu experienta spun ca un astfel de piton se simte mai in siguranta intr-un terariu cu peretele din fata din sticla transparenta si ceilalti pereti (din spate si partile laterale) de culoare inchisa. Ca substrat se poate folosi hartie simpla, desi pentru a fi mai atractiv se recomanda alte materiale speciale pentru serpi care se cumpara de la magazinele cu produse pentru animale de companie.
Pentru a completa aspectul din terariu se achizitioneaza ramuri de artar pe care sarpele sa se catere, sau vita-de-vie artificiala in frunzele careia sarpele sa se ascunda. Rezervorul cu apa se pozitioneaza in coltul mai rece al terariului. Hrana poate fi alcatuita din rozatoare, pui de soareci, mici sobolani. Acesti serpi trebuie hraniti o data pe saptamana. Fiind o specie nocturna, trebuie hranita dupa apusul soarelui sau in timpul noptii.
Reproducerea este ovipara la aceasta specie. Femela pentru a se putea reproduce trebuie sa aiba greutatea de 0,9 kg, o stare fizica buna si trei ani de viata. In perioada de reproducere temperatura in terariu este bine sa fie de 21 grade Celsius. Ea nu trebuie redusa brusc, ci treptat cu ceva timp inainte de reproducere. Imperecherea dintre mascul si femela are loc timp de o luna sau putin mai mult, apoi femela incepe sa se ingrase datorita oualor care se dezvolta in corpul ei, iar masculul isi pierde interesul si se retrage.
Numarul de oua depus de femela este cuprins intre 6-30, iar dupa eclozarea lor apar serpii mici care au un colorit galben stralucitor sau rosu-intens. In mediul natural ouale sunt depunse printre plante sau in scorburi de copaci, iar puii datorita coloritului strident sunt observati usor de pasarile de prada si mancati de acestea. De asemenea prin nuantele de galben-stralucitor atrag si animalele mici ce devin prada lor preferata.
Pitonul verde de copac are denumirea stiintifica de Morelia viridis, face parte din ordinul Squamata, familia Pythonidae si nu este o specie pe cale de disparitie. In conditii de captivitate acest piton traieste 15-20 de ani, in salbaticie se banuieste ca supravietuieste mai putin.
Video – Specii de pitoni Morelia viridis:
