“Programarea” viselor

Este o realitate, pe care o poate constata oricine, ca visele, ca fenomen psihic, adica inlantuirea de imagini, idei, cuvinte, reprezentari, care apare in timpul somnului (si nu visurile, in sensul de aspiratii) ne intriga, ne fascineaza, ne nelinistesc, adeseori, pentru ca visele tin de acea parte a fiintei noastre despre care credem ca nu o putem controla. Cu toate acestea, sustin psihologii, programarea viselor este posibila, fiecare putand valorifica resursele inepuizabile ale subconstientului pentru a-si imbunatati starea de spirit, pentru a gasi solutiile problemelor refulate, care, rational, nu s-au lasat rezolvate.

Visele se produc in faza REM (Rapid Eye Movement) a somnului, numita si “somn paradoxal”, care este al cincilea stadiu al unui ciclu de somn, primele patru apartinand « somnului lent ». In timpul unei nopti, cu diferente firesti de la un individ la altul, se succed 3-5 cicluri de somn, fiecare de aproximativ 90 de minute, in cadrul fiecarui ciclu alternand somnul lent si somnul paradoxal. Faza REM se caracterizeaza prin miscari rapide ale ochilor, prin atonie musculara, prin ritmuri respiratorii si cardiace neregulate, perioada in care activitatea electrica a creierului este apropiata celei in stare de veghe, fara a se elibera insa neurotransmitatori precum serotonina, dopamina, noradrenalina.

In schimb, hipocampul – parte a creierului care are un rol important in memorizare – este mai excitat decat in starea de veghe, acesta fiind responsabil de crearea imaginilor din vis. Aceasta etapa reprezinta in jur de 2% (crescand usor pana la trezire) din durata unui ciclu de somn. In cursul somnului paradoxal, stimulii senzoriali din mediul inconjurator sunt perceputi de persoana adormita si sunt reprezentati in vis, de regula, sub forma unui « flash ». Pentru a verifica felul in care functioneaza acesti stimuli senzoriali, oricine poate face un simplu experiment. Daca unei persoane care doarme, si este in faza REM, i se pune pe fundal (fara a o trezi), pe un CD, zgomotul pe care il face un tren in mers, a doua zi, aceasta va povesti, cu siguranta, ca a visat un tren sau ceva ce ar avea legatura cu trenul.

Daca vrem sa facem astfel de experiente cu noi insine, programarea viselor se poate face prin sugestii in mentalul nostru, apeland la cuvinte sau imagini referitoare la ceea ce vrem sa visam – un anume loc, o persoana etc. – si visul se va produce cu siguranta. Pentru ca rezultatul sa fie cel dorit, trebuie urmate cateva reguli, care sa devina obisnuinta, inainte de culcare :

• Un exercitiu de relaxare, care are ca scop eliberarea de toate grijile si framantarile de peste zi, in care mintea sa se linisteasca ;
• Concentrarea asupra a ceea ce vrem sa visam ;
• Esentiala este crearea unei imagini mentale cat mai apropiate si cat mai amanuntite a visului pe care dorim sa il avem ; daca, de exemplu, vrem sa visam o persoana care ne este draga, trebuie sa ne imaginam chipul sau, trasaturile particulare, vocea sa, felul de a vorbi, tot ce ar putea-o face cat mai « prezenta » ; pentru a facilita programarea visului, ne putem folosi de o fotografie care sa reprezinte scopul visului nostru, fotografie care sa fie pastrata in apropiere, in timpul noptii, subconstientul fiind si mai mult conditionat de proximitatea fotografiei ;
• Pastrarea acestei imagini, cu fidelitate, pana cand adormim ;

Reprezentarea grafica a unei imagini sau a unui simbol are o functie similara cu a fotografiei, putand facilita reprezentarea onirica dorita. Simbolurile arhetipale – o stea, un triunghi, un patrat (asociat partii materiale a vietii), o inima, o cruce etc. – au, de asemenea, o forta deosebita de a genera vise. Carl Jung, celebrul medic, psihiatru, psiholog elvetian, colaborator (o vreme, cu Sigmund Freud, “parintele” psihanalizei), era convins de importanta imaginilor de pe cartile de joc sau de tarot, in a influenta vise.

O alta metoda de programare a viselor este « incubatia ». Aceasta consta in a gandi, de-a lungul intregii zile, la visul pe care cineva doreste sa il aiba, astfel incat seara, la momentul culcarii, dorinta de a visa va fi foarte puternica. Trebuie adaugata doar relaxarea de dinainte de somn.

Tehnica « sugestionarii » in timpul somnului are nevoie de participarea unei alte persoane, care sa trimita celui care doarme sugestii verbale in legatura cu visul. Daca in acest timp, persoana adormita nu prezinta niciun fel de reactii oculare (miscari ale pleoapelor), inseamna ca doarme prea profund si metoda nu functioneaza. Intr-o asemenea situatie este de ajuns sa i se atinga fruntea sau sa i se sufle usor peste fata, pentru a trece in faza de somn paradoxal (REM).

Exista si alte momente de « somnolenta » care dau bune rezultate in privinta viselor, cum ar fi perioadele de concediu, cand trezirea nu mai este conditionata de o anumita ora si, atunci, se poate intarzia ridicarea din pat. In aceste imprejurari se pot programa visele « lucide » (persoana nu doarme, ci este intr-o stare de autohipnoza), care pot fi surprinzatoare prin singularitatea lor si prin mesajele pe care ni le transmit.