Caribu este o specie de cerb salbatic, adesea numit ren dupa ce este domesticit. Face parte din grupul de mamifere copitate, numit “Artiodactyls”, care include si camilele si girafele. Cerbii Caribu traiesc in regiunile de tundra din America de Nord, Asia, Nordul Europei, Alaska si Groenlanda. Acestia pot fi intalniti si in padurile boreale din zona subarctica in timpul migratiei, unde se refugiaza pentru a scapa de muste si tantari. Se adapteaza foarte usor mediului inconjurator.
Cerbii Caribu (Rangifer tarandus) sunt cunoscuți pentru migrațiile lor istovitoare, parcurgând mii de kilometri prin tundra și pădurile boreale din zona subarctică. Acești erbivori remarcabili traversează distanțe uriașe pentru a-și asigura hrana și adăpostul în timpul verii și iernii, protejându-se de insectele dăunătoare și căutând resursele vitale pentru supraviețuire. În acest articol, vom explora migrația cerbilor Caribu și modul în care aceștia s-au adaptat la condițiile extreme ale mediului subarctic.
Caracteristicile fizice și adaptările cerbilor Caribu la tundra arctică
Un cerb Caribu are 1.2-2.2 m lungime si inaltimea de 1.2-1.5 m.
Cantareste 60-318 kg. Blana sa este scurta, deasa si are culoarea maro in timpul verii si gri in timpul iernii. Blana din partea posterioara a corpului si abdomen este alba, iar botul este cu varful rotunjit, coada este scurta. Picioarele sunt lungi si au copitele late si plate, il ajuta sa mearga usor pe zapada sau pe teren moale fara sa se afunde. Copitele sunt goale pe dinauntru, ceea ce ii permite sa sape in zapada pentru a cauta mancare.
Specia de cerb Caribu este singura in care atat masculul cat si femela au coarne, desi exista si femele care nu au coarne. Masculul are coarnele mai mari si mai ramificate decat femela, ele pot ajunge sa masoare pana la 1 m. Coarnele sale cresc direct din craniu si sunt acoperite cu piele subtire numita “catifea”.
In sezonul de imperechere, aceasta piele dispare de pe coarne. Masculii isi folosesc coarnele pentru a se lupta intre ei pentru femele. Coarnele masculilor cad dupa ce se termina sezonul de imperechere, iar coarnele femelelor cad in sezonul de reproducere.
Daca un cerb Caribu isi pierde unul din coarne intr-una din lunile din aprilie pana in august, in timp ce sunt acoperite de acea piele numita “catifea”, circulatia sangelui catre corn este intrerupta. Acesta are doua sisteme circulatorii separate in corp.
Temperatura sangelui din picioare este cu pana la 10 grade Celsius mai scazuta decat temperatura sangelui din restul corpului. Acest animal mai are si fire dese de par, goale pe dinauntru, cat si un strat gros de grasime, care il ajuta sa-si pastreze caldura in timpul temperaturilor extreme de scazute.
Hrana și comportamentul social al cerbilor Caribu în timpul migrației
Cerbul Caribu este erbivor si hrana sa preferata consta in vegetatie de tundra, inclusiv frunze, crengute, muschi si licheni. Cand hrana exista din abundenta, un cerb Caribu adult poate manca pana la 5-6 kilograme pe zi. La acest animal hrana ajunge mai intai in primul stomac, unde este maruntita in bucati si stocat pentru urmatoarea masa a cerbului. Deoarece cerbul Caribu poate manca foarte mult, isi creste temperatura interna pentru a face fata temperaturilor extreme.
Cerbii Caribu sunt animale ce au parte de cea mai istovitoare migratie dintre toate mamiferele.
Turme ce numara cateva mii de exemplare fac o calatorie ce se intinde pe 5000 km, primavara pentru a fata pui, iar vara si iarna pentru cautarea hranei. In timpul migratiei, turmele de vaci (femelele Caribu) pleaca cu cateva saptamani inaintea masculilor, care le urmeaza apoi cu carlanii (puii de un an) fatati in anul precedent.
Migrația cerbilor Caribu: trasee, distanțe și provocări
Acestia se muta dintr-o zona in alta in functie de disponibilitatea hranei. Adesea traverseaza rauri si lacuri in timpul migratiei. Sunt inotatori foarte puternici, folosindu-si copitele ca lopeti, iar blana lor deasa ii ajuta sa pluteasca si sa nu le fie frig in apa rece ca gheata. In lunile de iarna, cerbii Caribu se muta in padurile boreale din zonele subarctice, unde este mai putina zapada decat in tundra. Aici isi pot folosi copitele late sa sape si pot paste lichenii de sub zapada.
Turmele de cerb Caribu pot alerga foarte repede, pot atinge viteza de 80 km/h in timpul migratiei. Turmele de Caribu sunt mai mari in timpul migratiei din timpul primaverii, si mai mici toamna, cand este sezonul de imperechere. Masculii se lupta intre ei in sezonul imperecherii, iar aceste lupte pot duce la rani serioase.
Cel mai rau lucru care li se poate intampla este sa li se incalceasca coarnele, iar cerbii aflati in postura asta si care nu se mai pot descalci unul de altul, mor de foame. Cerbul Caribu este in general un animal tacut, dar poate scoate un sforait puternic. O turma de cerbi care sforaie suna exact ca o turma de porci. Grupurile de femele si puii lor scot mai multe sunete, acestia comunicand constant intre ei.
Sezonul de imperechere incepe toamna, iar masculii se lupta intre ei pentru a se putea imperechea. Cerbul dominant poate ajunge sa se imperecheze cu pana la 15-20 de femele. In aceasta perioada, masculii nu mai mananca si pierd mare parte din rezervele stocate in corp. Femelele nasc in mai sau iunie, anul urmator, dupa o perioada de gestatie de 45 de zile.
Puii pot paste si sapa dupa mancare, insa continua sa suga lapte de la mama, pana in toamna urmatoare cand devin independenti. Cerbul Caribu atinge maturitatea sexuala la varsta de 1-3 ani. In salbaticie, un cerb Caribu traieste pana la 15 ani. Pradatorii acestora sunt lupii, ursii grizzly, pumele, lincsii, coiotii si acvilele de munte.
In ciuda numarului lor mare, specia este pe cale de disparitie. Blana lor este considerata foarte valoroasa, de aceea erau vanati intensiv in trecut. Populatia Caribu a scazut datorita vanatului, pana cand au fost date legi care sa-i protejeze. Datorita ratei de reproductie scazute, acestia isi refac cu greu numarul. Factorii principali care ameninta aceste animale cu disparitia sunt distrugerea habitatului si vanarea lor.
Impactul migrației asupra ecosistemului boreal
Migrația cerbilor Caribu nu afectează doar specia în sine, ci are un impact semnificativ asupra întregului ecosistem boreal. Pe măsură ce Caribu traversează pădurile și tundra, aceștia joacă un rol crucial în dispersarea semințelor și în reglarea vegetației locale. Prin pășunatul lor, Caribu controlează creșterea unor plante și asigură echilibrul între diferitele specii vegetale.
De asemenea, migrația lor susține și alte specii carnivore, precum lupii și urșii, care se bazează pe turmele de Caribu ca sursă principală de hrană. Acest echilibru complex face ca migrația cerbilor Caribu să fie esențială pentru sănătatea și durabilitatea ecosistemului boreal subarctic.
Video – Specia de cerbi Caribu:
