In decembrie 2013, Dr. Kevin Feldheim, de la Universitatea americana Stony Brook, a publicat, la capatul a 19 ani de observatie si studiu, in revista Molecular Ecology, un articol intitulat Two decades of genetic profiling yields first evidence of natal philopatry and long-term fidelity to parturition sites in sharks, despre comportamentul Rechinului-lamaie (Negaprion brevirostris). Marea noutate pe care o subliniaza specialistii se refera la faptul ca rechinul-lamaie femela, pentru a da nastere puilor, se intoarce in locul in care s-a nascut, loc pe care stie sa il gaseasca si dupa ani de zile, oricat de indepartat ar fi. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, Dr. Kevin Feldheim si echipa sa au capturat, marcat si, apoi, urmarit peste 2000 de pui de rechin-lamaie, din apele Oceanului Atlantic, in apropierea insulelor Bahamas. De asemenea, de la fiecare pui de rechin s-a prelevat ADN, in vederea reconstituirii arborelui genealogic al acestei specii.
Rechinul-lamaie este o specie din familia Carcharhinidae, care traieste, de regula, in zonele de coasta din regiunile subtropicale ale Oceanelor Atlantic, Pacific si Indian. Numele i se trage de la culoarea galbuie, care il distinge de celelalte specii de rechin. Este putin agresiv, totusi, talia sa (peste trei metri lungime, la maturitate) il face periculos pentru om. Traieste in jur de 25 de ani. Femela aduce pe lume, dupa o perioada de gestatie de 12 luni, 3 – 20 de pui, fiecare masurand, la nastere, 60 – 65 de centimetri. Securitatea micutilor este asigurata prin alegerea, pentru nastere, de catre femela, a mangrovelor – locuri cu ape mai calde si cu vegetatie si fauna marina abundente si unde niciun pradator nu s-ar putea strecura.
Urmarind puii de rechin-lamaie, biologii au constatat ca acestia au parasit locul in care au fost nascuti cand au ajuns la varsta de 5-8 ani, inotand la mari distante. Femelele de rechin-lamaie se intorc insa fara nicio ezitare, acest comportament fiind pentru prima data demonstrat de Dr. Kevin Feldheim, in 2013, desi acesta anticipase un astfel de aspect inca din 2009. Ceea ce nu au explicat suficient biologii este resortul unui asemenea comportament si in ce masura asigura/ protejeaza perpetuarea speciei, in comparatie cu altele, care nu se manifesta in acest fel.