Sărbătorile pascale 2020, altfel. Un timp pentru înnoire, pentru a ne regândi spiritualitatea şi pentru o mai bună cumpănire a lucrurilor

Sărbătorile pascale 2020, la noi şi în întreaga lume creştină, sunt întâmpinate, în condiţiile impuse de pandemia de coronavirus, într-o cu totul altă atmosferă, cu ceremonialuri religioase in biserici inchise, fără agitaţia caracteristică acestei perioade, fără vacanţe zgomotoase (cum obişnuiau unii), oamenii, fără deosebire, fiind obligaţi, de contextul dramatic al crizei pandemice, la izolare.

O realitate care, până la urmă, poate fi o şansă pentru întoarcerea autentică spre noi înşine, pentru a ne construi şi a ne raporta la o paradigmă spirituală mai profundă, printr-o mai bună şi dreaptă cumpănire a gândurilor şi faptelor.

Dincolo de religii, de convenţii, de convingerile personale, de reguli, canoane, Sărbătorile pascale 2020, ca şi cele din anii precedenţi, oferă omului posibilitatea (repetabilă) de a se înnoi spiritual, prin raportare la reperele timpului sacru, care să-l elibereze, fie şi numai pentru o perioadă limitată, de dominaţia profanului, pentru a merge înainte cu bucurie, încredere şi curaj.

Criza prin care trece acum lumea întreagă reface “cărţile” priorităţilor noastre, este un răstimp în care, poate, vom deveni mai conştienţi de slăbiciunile noastre – prejudecăţi, indiferenţă, ipocrizie, atitudini autodistructive, procrastinare etc. – de felul de a gândi despre viaţă, despre relaţiile cu cei din jur, despre lumea în care trăim, despre ceea ce înseamnă “a fi” şi “a avea”.

Trebuie să recunoaştem, vrând-nevrând, că, în societatea noastră modernă, sofisticată, o societate “de consum”, sărbătorile de peste an, inclusiv Sărbătorile pascale, se transformaseră, în mare măsură, într-un prilej de cumpărături frenetice sub semnul “marketing”-ului, un comerţ cu “iluzii”, o ocazie, pentru mulţi, de exibare a opulenţei, a mondenităţilor, pervertind sistemul de valori individual şi colectiv, cu efecte morale majore. Şi toate acestea în detrimentul a ceea ce ar trebui să ne definească în calitatea de oameni – bucuria de “a fi”, libertatea, încrederea, onestitatea, empatia, curajul, dreptatea s.a.m.d.

Sărbătorile pascale 2020 – Ecce homo!

Sărbătorile pascale 2020 ne găsesc, într-adevăr, într-o “stare de urgenţă”, care nu este numai cea impusă de autorităţi, ci şi una care ţine de felul în care a “evoluat” fiinţa umană, o “stare de urgenţă” pentru dimensiunea noastră spirituală, la nivel individual şi colectiv, o “stare de urgenţă” într-un sens mai înalt, definitoriu pentru umanitatea noastră.

“Ecce homo!” sunt cuvintele pe care le-ar fi rostit – potrivit “Evangheliei după Ioan” – Pilat din Pont, guvernatorul roman al Regatului Iudeea (anii 26-36), atunci când l-a arătat mulţimii pe Iisus având pe cap o cunună de spini şi o trestie drept schiptru, după ce fusese judecat şi osândit la moarte, înainte de a porni pe Drumul Golgotei, la capătul căruia va fi Răstignit.

Deşi ar fi vrut să-l elibereze pe Iisus, spun textele sacre, Pilat din Pont, om “crud şi neîndurat”, “s-a spălat pe mâini” în faţa furiei mulţimii, în sensul că a transferat responsabilitatea de alegere a celui care va fi pedepsit (Iisus sau Barabas) asupra celor mulţi. Filon din Alexandria, un exeget biblic din secolul I, consemnează, în scrierile sale, că, în vremea în care se întâmplau aceste fapte, în Iudeea domneau “orgoliul, insolenţa şi aroganţa”.

Peste timp, expresia “Ecce homo” s-a folosit şi se foloseşte atunci când se face referire la un om învins, fără şanse, chinuit, cu sensul de: “Iată omul, aceasta este condiţia lui!”.

“Ecce homo!” s-ar putea spune şi acum când, stranie coincidenţă cu vremea Sărbătorilor pascale 2020, omul se află în situaţia de a-şi înfrunta, în singurătate, vulnerabilităţile, frica, neliniştile, angoasa, spaima de boală, de sfârşit, generate de ameninţarea pandemiei care a venit atât de neaşteptat peste lume, fiecare înţelegând, poate, mai bine ca oricând, nevoia de a-şi regândi viaţa, priorităţile, scopurile, pentru un alt început şi o altă viaţă, post-pandemie, mai bună, mai adevărată, mai încărcată de sens.

Sărbătorile de Paşte 2020 – timpul înnoirii spirituale

Este vorba acum, în vremea Paştelui 2020, cea mai importantă sărbătoare creştină de peste an, să ne amintim că a venit timpul înnoirii lumii şi a fiecăruia dintre noi. În prima duminică de după prima Lună plină a primăverii, aşa cum se stabileşte data Paştelui, la nivel cosmic este momentul de apogeu al luminii, când energiile latente prind contur, când Creaţia, echilibrul, armonia, adevărul, înţelepciunea triumfă în confruntarea cu tenebrele.

Nu întâmplător Lumina, “Focul haric” al Învierii, este simbolul central al acestei sărbători, semnul triumfului Binelui asupra Răului. “Distanţarea socială” nu ar trebui să fie un impediment pentru ca oamenii să simtă forţa unui astfel de moment.

Bisericile, chiar în absenţa credincioşilor, îşi vor duce mai departe misiunea, prin respectarea ritualurilor şi a rosturilor pe care şi le-a asumat de-a lungul timpului, vom auzi când tânguirea clopotelor se va transforma în glas de victorie, iar fiecare om poate face din fiinţa lui o “biserică”, prin forţa gândului şi a credinţei, peste toate strălucind vasta cupolă a aceluiaşi cer.

Gestul aprinderii unei lumânări/candele, oriunde ar fi făcut, este încărcat de semnificaţie, dacă înţelegem că reprezintă legătura dintre materie (ceară) şi spirit (flacără), o legătură, prin verticalitate, între Cer şi Pământ, aşa cum Crucea, cuprinzând Centrul (la intersecţia celor două drepte), punctele cardinale, corespunzând, de asemenea, celor patru elemente fundamentale (aer, apă, pământ, foc), dar şi “Pomului vieţii”, este, deopotrivă, simbol al “patimilor” şi al “Învierii”, o cuprindere a Totului.

Cu siguranţă, cu ocazia Sărbătorilor pascale 2020, pe masa fiecăruia se vor afla ouăle roşii de Paşte, care înglobează, de asemenea, o simbolistică bogată: perfecţiune, ordinea cosmică succedând haosului, reprezentare a unei realităţi primordiale, sacrificiu (prin culoarea roşie), înnoire periodică.

Ne vor lipsi, desigur, de la Sărbătorile pascale 2020, emoţia întâlnirilor în familie, cu cei dragi, aflaţi, poate, departe, bucuria de a simţi, în libertate şi cu plenitudine, freamătul primăverii, dar toate acestea sunt recuperabile când viaţa îşi va relua cursul firesc.

Nu ar trebui insă să ne lipsească “brandul” Sărbătorilor pascale, cu eticheta sa “comercială”, cu goana prin magazine, cu nesfârşitele cumpărături, cu petreceri zgomotoase şi inadecvate, cu înghesuiala din pieţe, cu sacrificiul barbar al animalelor, în numele unui absurd “aşa s-a pomenit” etc.

Auzim tot mai des că lumea post-pandemie va fi complet schimbată, fără ca cineva să poată spune, cu certitudine, în ce va consta această schimbare. Si cum ne vom schimba noi, ca individualităţi? Fiecare va trebui să găsească propriul răspuns, lăsând în urmă limitările şi îndrăznind să-şi împlinească destinul sub semnul fericirii adevărate.

Sărbătorile pascale 2020 ar putea fi un prilej să reînvăţăm simplitatea, să regăsim drumul spre noi înşine şi spre o mai bună cumpănire a lucrurilor, să ne regândim dimensiunea spirituală, să ne refacem resursele de iubire şi de generozitate, să alegem ce contează cu adevărat, să fim recunoscători pentru ceea suntem şi să ne bucurăm de reînnoirea noastră.

Sărbători fericite tuturor! Hristos a înviat!