Sarpele-sobolan Trans-Pecos populeaza regiunile aride, desertice si semi-desertice din America de Nord, nord-estul Mexicului, sudul Statelor Unite si sudul Europei. Prefera zonele stancoase, deoarece are obiceiul de a se ascunde ziua pe sub pietre si crevase, nu este un iubitor al razelor solare, de aceea sta mai mult in locuri umbrite.
Are corpul acoperit de solzi mici si desi, iar lungimea sa masurata de la cap si pana la varful cozii este de aproximativ 1-1,3 m. Aspectul este foarte interesant – pe un fond de culoare ce poate varia de la galben-maroniu la maro si crem-deschis apare un desen cu pete intunecate in forma literei H pe partea dorsala, sau doua dungi paralele in aceeasi nuanta inchisa pe partea superioara a gatului. Capul este triunghiular si destul de bine evidentiat comparativ cu gatul subtire si corpul ingust. Coada se distinge si ea foarte bine spre varf se subtiaza semnificativ.
Acest sarpe este activ in special noaptea, ochii sai mari si bulbucati cu irisul de culoare deschisa arata clar ca este o specie nocturna. Ziua se odihneste, iar in lunile de iarna hiberneaza. Vaneaza mai ales pasari si soparle, in general mamifere mici, iar metoda sa de a ucide este foarte simpla, prin surprinderea prazii. Observa prada de departe, se apropie incet si intr-un moment bine ales o prinde brusc si o strange atat de tare incat o omoara prin sufocare.
La randul sau are si el dusmani, este vanat de alte specii de serpi mai mari decat el, de pasarile de prada si unele mamifere. Cand simte pericolul are capacitatea de a scoate limba de culoare roz si de a musca, dar si de a emite o secretie toxica si urat mirositoare prin piele ce poate indeparta uneori inamicul.
Sezonul de imperechere la aceasta specie este in serile calde de vara, reproducerea este ovipara, femela depune un numar destul de mic de oua, in general 4-8 pe care le adanceste cu mare grija in vegetatia de pe sol aflata in stare avansata de putrefactie. Dupa eclozarea oualor apar puii de sarpe care sunt mici dar destul de bine dezvoltati astfel incat sa isi caute hrana singuri.
Uneori se intampla ca femela sa depuna ouale in septembrie si astfel puii apar in lunile reci de iarna. In acest caz puii de sarpe nu se aventureaza sa se tarasca pe sol in afara, ei raman cateva luni in subteran stau ascunsi pe sub stratul gros de vegetatie, pentru a-si proteja corpul de frig.
Sarpele-sobolan Trans-Pecos face parte din ordinul Squamata, familia Colubridae si este o specie foarte comuna in Desertul Chihuahuan. Acest sarpe poate fi crescut si in conditii de captivitate, deoarece este destul de pasiv si neagresiv. Are denumirea stiintifica de Bogertophis subocularis.
Video – Sarpele-sobolan Trans-Pecos (Bogertophis subocularis):
