Sconcsul dungat este un animal limitat la continentul american si este cunoscut prin glandele sale anale urat mirositoare. Cu ajutorul lor improsca pradatorii de la distanta, chiar de la 3 m si incearca sa fuga scapand din raza vizuala a acestora. Conform cercetatorilor efectul secretiei din cele doua canale ca niste duze este indescriptibil.
Lichidul este uleios iar mirosul ca de oua stricate se indeparteaza cu greutate de pe haine, apa si sapunul nu au nici un efect asupra lui. Unii oameni recomanda amoniacul si alte substante chimice pentru indepartarea lui. Daca ajunge in ochi poate produce orbirea persoanei respective.
Acest sconcs dungat nu este chiar un locuitor al padurilor (dupa cum s-ar putea crede la prima vedere), el prefera un amestec de habitate, regiunile de stepa, cu pajisti si terenuri agricole din America de Nord, mai exact din centrul Canadei si pana in nordul Mexicului.
Are corpul grasut, indesat, de talia unei pisici domestice, cu lungimea de 55-75 cm si greutatea de 2,5-6,5 kg. La aceasta specie femela este cu 10% mai mica decat masculul si are greutatea mai mica. Ca si alte specii de sconcsi prezinta un colorit contrastant, de avertisment, alb-negru, iar coada este lunga de 17,5-25 cm si stufoasa.
Corpul sau este acoperit cu blana formata din fire de par lungi, groase si dure, de culoare neagra, cu o dunga alba subtire pe linia mediana a capului (de la baza botului si pana pe frunte), iar deasupra capului are o pata triunghiulara alba ce se ramifica in doua benzi late care se intind pana la baza cozii, iar de acolo fuzioneaza intr-un manunchi de fire de par lungi ale cozii. Acesta este si motivul pentru care animalul este numit sconcsul dungat.
Capul este mic, botul robust, urechile mici. Ochii sunt rotunzi, au irisul de culoare neagra. Membrele anterioare si posterioare sunt scurte dar robuste, se termina cu labe prevazute cu cate cinci degete si gheare ascutite. Labele din fata au ghearele mai lungi si mai puternice, sunt folosite la sapat.
Aceste animale traiesc solitar, ziua stau ascunsi in vizuini printre stanci sau alte adaposturi, in perioada de reproducere formeaza perechi, iar in perioada de hibernare alcatuiesc grupuri mici. Isi aleg o vizuina veche ce a apartinut altor animale, sau sapa una noua cu ajutorul ghearelor labelor anterioare, aceasta fiind formata din mai multe camere si mai multe intrari. In prioada de hibernare (din luna noiembie si pana in martie) se bazeaza pe stratul de grasime acumulat in sezonul cald pentru a putea supravietui.
Uneori masculii ies din vizuina si in lunile reci pentru a cauta hrana. Seara, dupa apusul soarelui si noaptea sunt foarte activi, isi cauta cu atentie insectele si micile mamifere cu care se hranesc. Obisnuiesc sa isi aleaga locul de vizuina foarte aproape de cursurile de ape, deoarece au obiceiul sa manance pesti si crustacee. De asemenea nu refuza hoiturile pe care le gasesc in jur, mugurii, semintele, iarba si fructele.
La masculi in perioada de reproducere (in februarie-martie) apare poligamia. Dupa imperechere femela are o perioada de gestatie de 60-75 de zile, apoi face un singur pui. La inceput puiul este orb, surd si neajutorat, dupa cel mult 8-10 zile deja incepe sa auda si chiar sa-si stropeasca inamicul cu lichidul urat mirositor. Dupa 3 saptamani incepe sa vada, iar dupa 5 saptamani iese afara din cuib.
Femela isi alapteaza puiul timp de 2 luni, apoi il invata sa-si vaneze prada singur, pentru a putea supravietui si fara ajutorul ei. La varsta de un an puiul ajunge la maturitatea sexuala si devine independent, mama sa il paraseste, la fel cum fac si pisicile.
In caz de pericol sconcsul dungat isi arcuieste puternic spatele, isi zbarleste blana si ridica frumoasa coada stufoasa, apoi se ridica pe picioarele din fata si le tine pe cele din spate in aer, isi rasuceste corpul, apoi improsca lichidul uleios si urat mirositor din cele doua glande de langa anus, iar cele doua fluxuri se unesc intr-unul singur si sunt pulverizate ca o ploaie de stropi la o distanta de 3 m.
Sconcsul dungat are denumirea stiintifica de Mephitis mephitis, face parte din ordinul Carnivora, familia Mephitidae si nu este o specie in pericol de disparitie. In conditii de captivitate speranta de viata la sconcsul dungat este de aproximativ 10 ani, in salbaticie cu siguranta traieste mai putin.
Acest animal a fost vanat de oameni pentru blana sa foarte mult pretuita, iar pe de alta parte acceptat pentru ca traieste in lanurile de cereale (mai ales de grau) si ii scapa de rozatoare si alti daunatori. Ca animal de companie sconcsul este jucaus, bland si amuzant, se adapteaza repede, poate fi imblanzit usor.
