În scrierea corectă a unor forme verbale pot interveni diverse dificultăți legate fie de sunetul final al rădăcinii sau al temei și de modificarea pe care o produce acest sunet în desinența (terminație), fie de scrierea formelor compuse etc. Iată câteva exemple:

  • Se scriu într-un cuvânt verbe compuse sau obținute prin derivare parasintetică (adică prin adăugarea unui prefix și a unui sufix, la aceeași rădăcină) precum: „a binecuvânta”, „a binevoi”, „a binedispune”, „a se autoacuza”, „a prescurta”, „a scurtcircuita”, „a telecomanda” etc.
  • Verbele la modul gerunziu, compuse cu adverbele mai sau prea se scriu, întotdeauna,  într-un cuvânt: „nemaiavând”, „nemaistiind”, „nepreamuncind” etc.
  • Verbele de conjugarea I, care au temă terminată în ș sau j, „a (se) furișa”, „a (se) îngrașa”, „a infațișa”, „a aranja”, „a degaja”, „a neglija” etc.) se conjugă în același fel cu celelalte verbe de conjugarea I: de exemplu, „se îngrașă”/„ne îngrășăm” (nu se îngrașe/ ne îngrășem), „se furișează”/„ne furișăm” (nu se furisază/ ne furisem etc.) În schimb, verbul a așeza, la persoana a III-a, singular, are ca formă corectă se așază (nu se asează), deoarece tema verbului este asez-, deci se termină în –z (nu în s sau j)
  • Verbele de conjugarea I, care se termină în –ia, în hiat (adică două vocale apropiate, care trec în silabe diferite), de felul: „a copia”, „a concedia”, „a premia”, „a expedia”, „a zgâria” etc., la indicativ prezent, persoanele a III-a, singular și plural, au ca forme corecte: „copiază”, „concediază”, „premiază”, „expediază”, „zgârie” etc., iar la modul gerunziu, se scriu cu doi i: „copiind”, „concediind”, „premiind”, „expediind”, „zgâriind” etc.
  • Verbele a crea și a agrea, se conjugă corect, la indicativ prezent: „eu creez”, „tu creezi”, „el creează”, „noi creăm”, „voi creați”, „ele creează” (în mod similar: eu agreez, tu agreezi, ele agreează etc.) ; la modul conjunctiv prezent, formele corecte sunt: „eu să creez”, „tu să creezi”, „el să creeze”, „noi să creăm”, „voi să creați”, „ele să creeze” (eu să agreez, tu să agreezi, ele să agreeze etc.)
  • Verbele de conjugarea a IV-a, care se termină la infinitiv în –i („a dormi”, „a povesti”, „a aminti” etc.), au, la indicativ, perfect simplu, persoana I, terminația în –ii („eu dormii”, „eu povestii”, „eu amintii” etc.), iar la persoana a III-a singular, un singur –i („el dormi”, „el povesti”, „el aminti” etc.)
  • Verbele de conjugarea a IV-a, terminate, la modul infinitiv, în vocala urmată de– i (a constitui, a intui, a institui, a cheltui, a trebui etc.), păstrează acest i în tot cursul conjugării: „constituie”, „intuiește”, „instituie”, „cheltuiesc”/„cheltui”, „trebuie” etc. (nu constitue, intuesc, institue etc.)
  • Verbele a succeda și a preceda, la indicativ prezent, singular și plural, se scriu corect: „el (ei) succedă”, „el (ei) precedă”, iar la conjunctiv prezent : „să succeadă”, „să preceadă”
  • Verbele a veni și a ține, la indicativ și conjunctiv prezent, persoana a doua singular, se scriu corect cu doi i: „tu vii”, „tu ții”/„tu să vii”, „tu să ții” (primul i aparținând temei, iar cel de-al doilea fiind desinența)
  • Forma corectă a verbului a zice, la imperativ pozitiv, este: Zi ! (cu un singur i), iar la imperativ negativ: Nu zice ! (Nu zi ! este o formă populară, neliterară)
  • Verbul auxiliar al modului condițional se scrie corect fără i final: „aș citi”, „ai mânca”, „ar dormi” etc. ( nu ași citi, aiși mânca etc.)
  • Verbele a scrie, a prescrie, a transcrie etc., la indicativ prezent, persoana a II-a singular, modurile indicativ și conjunctiv prezent, se scriu corect cu doi ii : „(să) scrii”, „(să) prescrii”, „(să) transcrii” etc.
  • Verbul a fi, la conjunctiv prezent, persoana a II-a singular, se scrie corect cu doi i: să fii; la imperativ, persoana a II-a singular, forma pozitivă: să fii !, iar la forma negativă, cu un singur i: nu fi !; gerunziul corect este fiind.
Citește și:  Originea şi sensul expresiei “Le style c'est l'homme même ”

Folosirea corectă a verbelor modale

Verbele modale în limba română, cum ar fi „a trebui”, joacă un rol crucial în exprimarea obligației sau necesității. Este important să înțelegem diferitele contexte în care acestea pot fi folosite pentru a ne exprima cât mai clar intențiile. De exemplu, „a trebui” indică o necesitate, în timp ce „a putea’ sugerează o posibilitate. Cunoașterea și utilizarea corectă a acestor verbe ne pot ajuta să ne îmbunătățim considerabil abilitățile de comunicare.

Verbele de mișcare și utilizarea lor

Verbele de mișcare, precum „a veni” și „a merge”, sunt esențiale în limba română pentru a descrie deplasările. Fiecare dintre aceste verbe are particularitățile sale. „A veni” se referă la deplasarea către locul unde se află vorbitorul, în timp ce ‘a merge’ este utilizat într-un context mai general de deplasare. Înțelegerea subtilităților și a contextului de utilizare poate îmbogăți semnificativ expresivitatea limbajului nostru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.