Originea expresiei Mărul discordiei se află în antichitate. Potrivit scrierilor lui Hesiod (scriitor grec, din secolul al VIII-lea i.Hr.), Discordia (pe numele grecesc Eris) era zeiţa vrajbei, fiica Nopţii (Nyx), care, la rândul ei, a născut nenumăraţi copii: Ponos (Grija), Lethe (Uitarea), Limos (Foamea), Dysnomie şi Ate (Anarhia şi Dezastrul), Algea (Durerea), Neikea (Cearta), Pseudologoi (Minciuna) etc. În epopeea Iliada, de Homer, este prezentată ca sora lui Ares, zeu al războiului. Deoarece Discordia provocase conflicte şi între zeii din Olimp, Jupiter a alungat-o, nemaifiind primită nici la nunta nimfei Thetis cu regele Peleu. Din această cauză, furioasă şi dornică de răzbunare, Discordia a aruncat pe masa de nuntă un măr, pe care scria “Celei mai frumoase”, iscându-se gâlceavă între zeiţele prezente la festin: Afrodita (zeiţa frumuseţii), Hera (soţia lui Zeus) şi Pallas Athena (zeiţa înţelepciunii). Pentru aplanarea conflictelor, Paris (fiul lui Priam, regele cetăţii Troia) a fost ales ca arbitru, acesta oferind mărul Afroditei, stârnind, astfel, invidia celorlalte două zeiţe, acest gest generând vestitul Război al Troiei.

În timp, expresia Mărul discordiei s-a aplicat oricărui obiect, cauze sau persoane care, într-un context oarecare, provoacă ceartă, conflicte, vrajbă, război, dispute.

De la numele grecesc al discordiei – Eris – în limbajul modern, a derivat şi termenul eristica, însemnând: artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate (DEX).

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.