Jderul-flamanzila este una dintre cele mai mari mustelide care exista, ocupa al doilea loc, primul loc fiind al vidrei uriase (sau Pteroneura brasiliensis care traieste in nordul si centrul Americii de Sud).
Caracteristicile fizice ale jderului-flămânzila
Acest mamifer carnivor are un aspect foarte asemanator cu ursul, doar ca este mai mic si traieste in regiunile impadurite, de taiga sau tundra, din Europa de Nord, Asia de Nord si Est si America de Nord. Are lungimea corpului de 65-105 cm si greutatea de 8-14 kg, femela fiind intotdeauna putin mai mica decat masculul. La fel ca si ursul, jderul-flamanzila are corpul acoperit cu blana groasa si aspra, alcatuita din fire de par lungi, in nuante de culori maronii-roscate-inchise, din loc in loc negricioase, doar pe partile laterale cu benzi maronii-deschise si in zona pieptului cu o pata alba.
Membrele anterioare si posterioare sunt puternice si scurte, terminate cu labe robuste, prevazute cu gheare groase si ascutite, de culoare neagra. Coada este lunga si stufoasa, cu varful ascutit, masoara intre 17-26 cm. Capul este mic, urechile mici si rotunde, iar ochii mari, au irisul de culoare neagra sau maronie.
Acuitatea vizuala este foarte bine dezvoltata, simturile auditiv si olfactiv sunt mai slabe. Botul este lung, maxilarele foarte puternice inzestrate cu dinti mari, fiorosi, cu margini taioase ce pot sfarma cu usurinta oasele cele mai groase, dar si carnea inghetata a unor lesuri pe care animalul le gaseste iarna in zapada.
Dieta variată și strategiile de vânătoare
Hrana acestui animal este formata din diferite mamifere salbatice de tipul caprioarelor sau a rozatoarelor, in special vaneaza soareci, iepuri de camp, pasari mari din zonele montane cum sunt cocosii de munte, dar mananca si oua de pasari, fructe de padure, miere, viespi si albine. Ataca si animale copitate mai mari, dar mai mult animale bolnave sau deja ranite, care sunt mai usor de ucis. De multe ori are abilitatea de a manca prada prinsa deja in capcanele vanatorilor, care nu a fost inca luata de acestia.
Jderul-flamazila are un mod de viata solitar si sedentar, cand este activ are un singur scop si anume acela de a-si cauta hrana, este foarte lacom intotdeauna, capabil sa manance si animale deja moarte, desi acestea nu reprezinta mancarea sa preferata. In lunile aprilie-iulie masculul isi cauta o femela pentru imperechere si ramane alaturi de ea timp putin, doar cateva saptamani.
Reproducerea și ciclul de viață al speciei
Femela are o perioada de gestatie de 7-8 luni, apoi face 2-4 pui care la inceput au ochii inchisi. Puii deschid ochii abia dupa o luna, sunt intarcati la 2 luni si jumatate si isi pot cauta hrana singuri la varsta de 3 luni. Exemplarele tinere stau alaturi de femela timp de 2 ani apoi devin independente.
Jderul-flamanzila are denumirea stiintifica de Gulo gulo, face parte din ordinul Carnivora, familia Mustelidae si este o specie vulnerabila, in pericol de disparitie. Speranta de viata la acest animal este de 12 ani in salbaticie si putin mai mult in conditii de captivitate.
Provocările conservării jderului-flămânzila
Deși jderul-flămânzila nu este în pericol imediat de dispariție, pierderea habitatului din cauza defrișărilor și schimbărilor climatice reprezintă o amenințare semnificativă pentru supraviețuirea sa pe termen lung.
Reducerea stratului de zăpadă, esențial pentru ascunderea prăzii și reproducerea sa, afectează negativ populațiile din unele regiuni. Eforturile de conservare includ protejarea pădurilor boreale și a zonelor tundrei, precum și monitorizarea atentă a populațiilor sălbatice pentru a preveni scăderea drastică a numărului acestora.
