Beisa sud-africană (Oryx gazella) este o specie de antilopă adaptată extrem de bine la viața în regiunile aride ale Africii de Sud-Vest.
Beisa sud-africana (Oryx gazella) este o antilopa mare care populeaza regiunile din Africa de Sud-Vest. Este cunoscuta si sub numele de pasanul si poate fi recunoscuta dupa coarnele sale lungi de cca. 75-120 cm, subtiri, cu varfurile foarte ascutite, folosite ca arme pentru a lovi cand este atacata de animalele de prada.
Caracteristicile fizice ale beisei sud-africane
Este un mamifer destul de mare, are lungimea corpului de 1,6-2,4 m si greutatea de 100-210 kg. Corpul este acoperit cu par scurt, cu un colorit distinctiv, cenusiu cu nuante cafenii. Botul, zona din jurul ochilor, urechile, abdomenul si partea de jos a membrelor au un colorit albicios. Pe partile laterale inferioare ale corpului apare cate o dunga neagra, iar zona de deasupra botului si partea de sus a picioarelor sunt negre.
Capul este ingust si lung, gatul este puternic si gros, botul destul de scurt cu maxilare prevazute cu numerosi incisivi, urechile dezvoltate si relativ mici comparativ cu dimensiunea corpului. Coada este foarte lunga, de cca. 50-90 cm, se termina cu un smoc de par lung, care masoara trei sferturi din lungimea totala.
Deoarece traieste in zonele aride, cu iarba si arbori pitici, dar si in desert, ea s-a adaptat perfect la conditiile vitrege, secetoase. Astfel pentru a-si conserva umiditatea ea gafaie si nu transpira decat atunci cand temperatura corpului trece de 45 de grade. De asemenea si rinichii sunt destul de eficienti, ei produc o urina concentrata, iar excrementele sunt destul de uscate.
Hrana și obiceiurile alimentare
Isi asigura apa necesara din hrana pe care o consuma – ierburi salbatice, tuberculi, arbusti pitici si alte plante. Obisnuieste sa se hranesca pe racoare, seara cand soarele apune sau pe timpul noptii, ziua cand caldurile sunt mari sta la umbra sub copaci si se odihneste.
Cand se simt in pericol – amenintate de lei, hiene, pantere – alearga cu viteza mare de 65 km/ h, fiind deosebit de rezistente si alergatoare excelente.
Comportament social și structura turmelor
Traiesc in turme nomade de aproximativ 24 de exemplare care sunt alcatuite din cativa masculi si mai multe femele cu puii lor. Masculii se lupta intre ei pentru suprematia in grup, dar si pentru cucerirea femelelor, deseori se lovesc si se ranesc cu cele doua coarne ascutite, astfel incat isi provoaca rani grave, uneori letale.
Cand concurenta este foarte acerba este foarte posibil ca multe dueluri sa se termine cu moartea animalului mai slab. Unii masculi traiesc solitari tocmai pentru a nu aglomera grupul. Aceste specii de desert se reproduc tot timpul anului, daca exista hrana din belsug.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Femela are o perioada de gestatie de aproximativ 300 de zile apoi face un singur pui, pe care il ascunde in ierburile inalte si il alapteaza o perioada de 2 luni. Femelele ajung la maturitatea sexuala la 18 luni, iar masculii la 24 de luni. Speranta de viata la aceste mamifere este de aproximativ 18 ani.
Beisa sud-africana face parte din ordinul Arctiodactyla si familia Bovidae. Este o specie cu risc redus de disparitie, amenintata de restrangerea habitatului, cat si de vanatoare.
Rolul în ecosistem și relația cu alte specii
Beisa sud-africană are un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemului său, fiind atât pradă, cât și consumator de resurse vegetale. Prin comportamentul său de a consuma o gamă variată de plante, beisa ajută la dispersarea semințelor și la întreținerea diversității vegetale.
Ea împarte habitatul cu alte ierbivore, cum ar fi gazelele și zebrele, iar uneori se alătură acestora în timpul migrațiilor sezoniere pentru a evita prădătorii sau pentru a găsi noi surse de hrană. Relația sa cu prădători precum leii și hienele este parte integrantă a lanțului trofic, contribuind la menținerea sănătății populațiilor de prădători din regiunile aride ale Africii.
