Viermii de catifea sunt specii de animale ce trăiesc în emisfera sudică. Au forme de artropode dar și de viermi și alcătuiesc un grup de 70 de specii diferite care aparțin încrengăturii Onychophora. Au preferință pentru regiunile temperate de sud și pentru zonele tropicale, stau ascunse pe sub frunze, pe sub pietre, sau în vegetația din pădurile umede. Viermii de catifea apar în America Centrală și de Sud, Africa de Sud și de Vest, Insulele Caraibe, Noua Guinee, Noua Zeelandă, Malaezia, Australia.
Viermii de catifea au corpul de formă cilindrică și prezintă un număr mare de perechi de picioare. Au lungimea corpului de cel mult 15 cm și pot avea până la 43 de perechi de picioare. În cazuri exceptionale, unele exemplare pot avea și lungimi de 20 cm. Picioarele sunt scurte și cărnoase, sunt prevăzute cu o pereche de clești fiecare.
Capul este mic, are antene și aparatul bucal are o pereche de clești asemănători cu cei de la picioare. La gură au glande ce secretă un mucus vâscos, care îndeplinește rol de apărare dar și de capturare a prăzii. Cu acest mucus viermii își stropesc victima, de la o distanță de 30 cm sau chiar de un 1 m.
Mucusul ajunge pe corpul acesteia și în contact cu aerul se întărește foarte repede, astfel prada este imobilizată și poate fi atacată de viermele prădător, iar în plus substanța are și un efect toxic care, dacă ajunge în tractul digestiv al victimei, o otrăvește. O astfel de substanță vâscoasă devine o armă de apărare împotriva unor potențiali prădători, îi poate determina să renunțe la atacul lor. Viermii de catifea se hrănesc cu termite, melci, izopode și alte specii de viermi.
Specia Macroperipatus torquatus apare în regiuni umede și calde. Are structura anatomică asemănătoare unui vierme și un număr mare de picioare la fel ca artropodele. În Jamaica apare specia Macroperipatus insularis. Tot o specie endemică din Jamaica este Plicatoperipatus jamaicensis, singura din genul Plicatoperipatus.
Specia Eoperipatus totoro face parte din familia Peripatidae, a viermilor de catifea și se remarcă prin particularitatea de a prezenta firișoare de păr pe suprafața corpului. Are lungimea corpului de cel mult 6 cm. Trăiește în zone umede, în solul umed, pe sub pietre, pe sub stratul de frunze moarte sau buștenii de copaci culcați la pământ, care sunt plini de putregai.
Video – Eoperipatus totoro:
