Stonehenge este un monument preistoric din Wiltshire, Anglia, situat aproape de orășelul Amesbury în câmpia Salisbury. Este cel mai complex monument neolitic din Anglia. Cuvintele „stone” și “henge” desemnează un cerc din pietre.

Construcția monumentului a început în anul 3000 I.H, considerându-se a fi realizată în trei faze. În prima fază, era un val de pământ și un șanț. În cea de-a doua fază a construcției (anii 2150 I.H.) au fost aduși 80 de stâlpi de piatră (unii dintre ei cântărind câte patru tone) din Munții Preseli, aflați la o distanță de 358 km, din sud (vestul Țării Galilor); conform unor legende, aceasta s-a realizat prin magie. În a treia fază, în anii 2000 I.H. au fost aduse pietrele Sarsen, care cântăreau 50 de tone, oamenii de știință afirmând că ar fi fost imposibil ca pietrele să fi fost transportate pe apă și cu fânii. O rearanjare a locului a avut loc după 1500 I.H, prin redispunerea pietrelor albastre în formă de potcoavă.

Construcția avea forma unui cerc care se presupune că ar fi avut 30 de lespezi cu praguri și o potcoavă interioară de 5 trilitoni. Un triliton este o lespede orizontală așezată pe doi stâlpi de piatră. Un astfel de triliton central are 8 metri înălțime și 3 metri lățime.

Pentru ca monumentul să își păstreze calitățile și farmecul de odinioară a fost reconsolidat: 11 megaliți au fost întăriți și 6 reînălțați, 7 dintre ei neavând nevoie de nici o intervenție.

Teorii despre scopul construcției monumentului Stonehenge

În 1720 William Stukeley a lansat ipoteza că Stonehenge a fost un templu druidic. Existența monumentului este atestată cu mult timp înainte ca celții să își facă prezența în Marea Britanie, fapt care infirmă această posibilitate. Situl este pentru Ordinul Antic al Druizilor (înființat în secolul al XIX-lea) un loc cu semnificație religioasă și de pelegrinaj în zorii zilei solstițiului de vară.

Citește și:  Petra – oraşul de piatră al Iordanului

În interiorul monumentului au fost găsite numeroase morminte, care împreună cu Piatra Altarului, presupusă a servi drept masp de jertfă (dar care se poate să fi fost și doar un simplu triliton răsturnat), nu aduc suficiente dovezi teoriei conform căreia Stonehenge ar fi fost un loc pentru sacrificii.

O altă perspectivă asupra rolului construcției este perspectiva astronomică.

Alinierea pietrei Heel Stone de pe poteca nord-est cu răsăritul Soarelui în ziua solstițiului de vară subliniază cunoașterea, cât și menținerea unei evidențe a zilelor calendaristice, a fenomenelor astronomice. Piatra are 5 m înălțime și este înclinată către cerc. Totodată, s-a presupus existența unui ansamblu de pietre pentru solstițiul de iarnă.

În 1960, astronomul american Gerald Hawkins a sugerat ideea că monumentul ar fi putut fi construit pentru prezicerea eclipselor de Lună și Soare.

Alinierea monumentului în armonie cu constelațiile și Soarele în perioada neolitică, perioadă caracterizată prin șlefuirea pietrei, prelucrarea textilelor și începutul metalurgiei reprezintă un fapt uimitor. Chiar și posibilitatea extravagantă sugerată de arheologi privind transportarea pietrelor când pe apă, când pe butuci cu ajutorul funiilor, pentru o singură piatră fiind necesari 600 de oameni, naște uimire și totodată întrebări care nu își au încă un răspuns logic și pertinent. Până la urmă, dacă nu existau materialele necesare transportului uman, de ce să nu fi construit cu pietre mai mici? De ce să fi construit o așezare cu rol astronomic când ei abia învățau să șlefuiască piatra și practicau agricultura? Ce se ascunde de fapt în spatele acestui monument rămâne un mister, până la noi răspunsuri pertinente.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.