Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae” este Memoriul Națiunii Române din Transilvania, din 1791, trimis împăratului Leopold al II-lea, al Sfântului Imperiu Roman, denumire dată imperiului multi-etnic care, între 1512 și 1806, a înglobat vaste teritorii din Europa Centrală și de Est.

Prin acest document, „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”, redactat inițial în limba germană, apoi în limba latină și însemnând „Petiția Valahilor din Transilvania”, se cerea recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte.

Reprezentantii Scolii Ardelene, autorii documentului Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae
Reprezentantii Scolii Ardelene, autorii documentului Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae

Petiția a fost semnată, în numele națiunii române, de reprezentanți ai diverselor categorii – Clerus, Nobilitas, Civicusque Status Universae Nationis în Transilvania Valachicae, dar cei care au avut un rol major în inițierea și redactarea Memoriului au fost reprezentanții Școlii Ardelene, istorici, preoți, scriitori, pedagogi, moraliști, numele cele mai cunoscute fiind Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Petru Maior, Ion Budai Deleanu.

Școala Ardeleană este cunoscută, în istoria noastră, ca principala mișcare ideologico-politică și cultural-literară a românilor transilvăneni, din secolul al XVIII-lea, care l-a avut ca precursor pe episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein. Acest episcop greco-catolic, care a mutat sediul Episcopiei Române Unite la Blaj, în 1737, ridicând aici și Catedrala Sfânta Treime, este autorul primului memoriu Supplex Libellus, în care aduce în atenție conceptul iluminist al „dreptului natural”, arătând ca românii reprezintă peste 64% din populația Transilvaniei, invocând, în același timp, unitatea și continuitatea lor pe acest teritoriu.

Pentru că Memoriul nu a primit niciun răspuns, Ioan Inocențiu Micu-Klein a convocat, în 1744, Sinodul de la Blaj, iar urmarea a fost că episcopul a fost înlăturat de către împărăteasa Maria Terezia, care l-a exilat la Roma, fiind însă de acord să-i plătească o pensie episcopală până la sfârșitul vieții.

Blajul a devenit, după acest moment, un important centru cultural bisericesc și locul în care a apărut Școala Ardeleană. Toți corifeii Școlii Ardelene, prin apartenența la Biserica Unită (greco-catolică, înființată între anii 1697-1700, prin unirea religioasă a românilor ortodocși din Transilvania cu Biserica Catolică), au avut posibilitatea să facă studii la Roma și Viena, au dus mai departe ideile cronicarilor secolului anterior cu privire la originea latină a poporului român și a limbii române, a unității și continuității poporului nostru pe acest teritoriu, și au adus, în spațiul autohton, idealurile Iluminismului european.

Doleanțele românilor, exprimate în „Petiția Valahilor din Transilvania”, au legătură cu un proces istoric anterior, mai exact cu pactul politic “Unio Trium Nationum” (Uniunea celor trei națiuni), încheiat între nobilii secui și sași (Nobiles, Saxones, Siculi), prin care românilor li se refuza dreptul de a fi recunoscuți ca națiune în propria lor țară, fiind considerați ca fiind “tolerați”, lipsiți de drepturi și interzicându-li-se religia ortodoxă.

Se cerea, în “Petiția Valahilor din Transilvania”, ca “națiunea română să fie repusă în folosința tuturor drepturilor”, pentru că “este cu mult cea mai veche dintre toate națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucât este un lucru sigur și dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, a unei tradiții niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor și obiceiurilor, că ea își trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian”.

Citește și:  Narcisa, Narcis şi narcisismul – etimologii, sensuri şi semnificaţii simbolice

Așadar, „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”, deși un demers sortit eșecului, la momentul respectiv, este un document de o importanță covârșitoare în lupta îndelungată și dramatică pentru emancipare națională a românilor, luptă care va fi marcată, un secol mai târziu, în 1892, printr-un alt document – Memorandumul Transilvaniei – adresat împăratului austro-ungar Franz Josef, prin care, din nou, românii cereau recunoașterea lor ca nație în țara lor. Memorandumul a fost semnat de 237 de persoane, dar împăratul a trimis documentul, fără să-l citească, la Parlamentul din Budapesta, nici aici nu a fost citit, ci restituit delegației, ai căror membri au fost arestați.

În astfel de împrejurări, Ioan Rațiu, unul dintre întemeietorii Partidului Național Român, și semnatar al Memorandumului, sublinia că: „Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existena unui popor, însă, nu se discută, ci se afirmă”.

Pe Câmpia Libertății de la Blaj, la data de 15 mai 1848, în timpul Revoluției, s-a ținut Adunarea de la Blaj, la care au participat aproape 40 000 de oameni, aparținând tuturor cultelor regioase, deși autoritatea austro-ungară interzisese acest fapt, cerându-se împăratului Ferdinand I al Austriei desființarea iobăgiei, dreptul la învățământ în limba română și unde s-a afirmat, mai ales, idealul unității naționale. De Alba Iulia și Blaj, se leagă, de asemenea, Marea Unire din 1918, cea mai mare sărbătoare națională a românilor.

La peste trei veacuri de istorie, tot la Blaj, sub semnul îndemnului la unitate, prin puterea căreia românii și-au păstrat identitatea de neam de-a lungul timpului, se încheie vizita Papei Francisc în România, a doua vizită a unui Papă în țara noastră, după cea a Papei Paul al II-lea, din 1999. Aici, la Blaj, astăzi, 2 iunie 2019, se oficiază ceremonia de beatificare a șapte episcopi greco-catolici martiri – Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Țiț Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu – victime ale prigoanei comuniste, între anii 1950-1970.

  • Relevanța actuală și reflecții contemporane: Documentul Supplex Libellus Valachorum, în contextul vizitei Papei Francisc la Blaj, deschide un dialog între trecut și prezent, evidențiind lupta continuă pentru drepturi și libertate. În ziua de astăzi, acesta ne reamintește de importanța valorilor umaniste și a luptei pentru justiție socială. Reflectând la această moștenire, putem extrage lecții valoroase despre toleranță, respect și coexistență pașnică între diverse grupuri culturale și religioase.
  • Conexiuni globale și perspective: Analiza vizitei Papei Francisc în lumina Supplex Libellus Valachorum oferă oportunitatea de a discuta despre rolul României și al Transilvaniei în contextul mai larg european și global. Este o șansă de a reflecta asupra modului în care evenimente istorice specifice regiunii se încadrează într-un narativ global mai amplu despre drepturile omului și reconciliere.
  • Educație și conștientizare: Promovarea cunoașterii despre Supplex Libellus Valachorum și semnificația sa actuală poate servi drept instrument educațional valoros. Prin înțelegerea istoriei și aprecierea momentelor cheie precum vizita Papei, putem inspira o nouă generație să valorifice diversitatea culturală și să contribuie la o lume mai justă și mai înțelegătoare.

Pentru a îmbunătăți înțelegerea și corectitudinea în utilizarea limbii române, te îndemn să explorezi articolul nostru cum este corect: ia sau i-a.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.