Tablitele de la Tartaria – cea mai veche scriere din lume?

Tablitele de la Tartaria sunt trei obiecte din lut, descoperite in localitatea de la care li se trage si numele, din centrul Transilvaniei, judetul Alba, si care au starnit vii controverse in randul arheologilor si al istoricilor, deoarece se considera ca ar cuprinde cea mai veche scriere din lume. Cercetatorului Nicolae Vlassa i se atribuie gasirea tablitelor, in 1961 (desi, la momentul respectiv, el nu era prezent pe santier), in cursul unor sapaturi facute in sit-ul de la Tartaria, unde se cautau vestigii romane, iesind la iveala, in schimb, tablitele de argila, gravate cu semne ciudate.

Erau amplasate in adancul unei gropi sacrificiale, alaturi de cateva oseminte umane. In 1968, MSF (Sinclaire) Hood le considera ca fiind niste simple artefacte, « imitatii ale unei culturi superioare », care ar fi putut fi importate din Sumer. Mai tarziu, datarea cu Carbon 14 (cea in care se apeleaza la carbon radioactiv nemaifiind posibila din pricina tratamentului termic la care au fost supuse tablitele, in laboratorul de la Cluj), efectuata un Italia si in Rusia, a relevat ca Tablitele de la Tartaria sunt mai vechi cu circa 1500 de ani fata de cele din vechea si stralucitoarea cultura mesopotamiana, care dateaza din anii 5500 – 4500 i.Hr. Se pare, de asemenea, ca tablitele ar avea legatura cu civilizatia Vinca, apartinand vechii culturi europene, care a inflorit intre anii 7 000 – 3000 i.Hr., pe valea cu aceeasi denumire, din Serbia, la sud-est de Belgrad, pe malul Dunarii, si care s-a extins pe o vasta suprafata, pana in sud-estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei si o parte din teritoriul romanesc (Banatul, sudul Transilvaniei si Oltenia de astazi).

Tablitele de la Tartaria descriu, in imagini (scriere pictografica), un fel de calendar agricol lunar, in functie de fazele lunii si de anotimp, perioada de reproductie favorabila pentru animale, cea de vanatoare etc. De altfel, scrierea pictografica este caracteristica vechilor civilizatii, elementele scrise fiind, de fapt, imagini din realitate, stilizate, recognoscibile. Una dintre tablite, avand forma unui disc, cuprinde un tip rudimentar de scriere, asemanator, partial, cu cel de pe inscriptiile grecesti, feniciene, italice.

Tablitele de la Tartaria se afla, in prezent, la Muzeul de istorie, din Cluj-Napoca. Unii specialisti considera ca imaginile de pe tablite ar fi niste ininteligibile semne magice, facute de un popor primitiv, care ar fi imitat ornamentele de pe vasele de lut aduse de comercianti veniti din Orientul Apropiat. Interesanta este, insa, supozitia multor savanti rusi, americani, bulgari, englezi ca populatia sumeriana ar fi emigrat spre Orient din spatiul carpato-danubian, ceea ce ar explica diferentele surprinzator de mari intre cultura sumerienilor si cea a vecinilor lor semiti. O astfel de ipoteza este deosebit de incitanta, in raport cu ceea ce s-a stiut si s-a sustinut pana nu demult. De neinteles este anemica reactie a istoricilor romani, chiar si dupa 1990, care nu par interesati, in mod deosebit, de adunarea unor argumente si dovezi care sa demonstreze vechimea unei culturi si a unei civilizatii pe teritoriul pe care romanii locuiesc astazi. Pana la urma, demnitatea unui popor se sustine prin ceea ce a insemnat istoria lui, cultura, si prin ceea ce reuseste sa adauge in contemporaneitate. Cum acest ultim aspect este, oarecum, incert, ne-ar ramane inceputurile.