Inainte de orice, sa ne amintim cate s-au spus, incepand cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, mai cu seama din 2007 pana incoace, referitor la taierea porcului, obiceiul ce a rezistat, printre atatea altele, sute si sute de ani la romani. Oamenii de rand s-au intrecut in propriile previziuni, autoritatile erau parca si mai confuze decat cetatenii, in schimb, UE a fost singura care si-a exprimat pozitia printr-un singur cuvant: asomare. Si bineinteles ca ceea ce a urmat mai apoi, cel putin in primii doi ani, s-a rezumat la amenzile din ce in ce mai mari, ochiul vigilent al autoritatilor fiind, culmea, mai vigilent ca niciodata.
Romanul, pentru care taierea porcului este mai mult decat un obicei, ar spune, cel mai probabil, ca „s-a suit scroafa in copac”, insa noi am spune ca UE este cea care s-a suit in copac si a si ramas acolo, pe cand scroafa a ramas pe gratar. Dincolo de orice gluma, la sfarsitul anului 2006, presa anunta parca apocalipsa unui obicei, fiecare ziar temandu-se, cu un senzationalism vadit, desigur, pentru soarta oamenilor care nu pot renunta nicidecum la acest obicei, si-anume la taierea porcului, fie si ignorand normele UE.
Dar, surprinzator sau nu, doar in cateva zone s-au gasit oameni mai catolici decat papa, care au imprastiat cu amenzi in stanga si-n dreapta. Nu de alta, dar daca tot trebuiau ei sa lucreze pana si-n ultimul minut al Ajunului Craciunului, macar sa simta ca au lasat ceva in urma, fie si dezastru. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca tocmai Uniunea Europeana a ingenuncheat in fata propriilor norme, pana la urma, inchizand ochii.
Dar autoritatile, unele dintre ele, cum spuneam, continua sa le dea lectii de morala si sanatate deopotriva taranilor romani, paradoxal, tocmai celor care abia au cu sa-si ingrase porcul. E drept ca trebuie, pentru sanatatea noastra, sa respectam cel putin o parte din regulile impuse, in definitiv, sunt pentru binele nostru. Si nu putem sa uitam cum sunt vazuti romanii din strainatate, care nu au putut renunta la obiceiul lor de a taia porcul asa cum „s-a pomenit”.
Ba chiar, o familie de romani din Statele Unite a fost luata pe sus, crezandu-se ca sangele ce siroia pe pamant este al unor oameni. Bineinteles ca ilaritatea acestei povesti este neagra, dar nu putem sa nu remarcam ca strainii, desi savureaza din plin „pomana porcului” din urma taierii porcului, mancand ca apucatii, sunt foarte sensibili la stomac si imediat cum vad sange suna la Urgente. Si totusi, faptul ca se spune ca porcii nu ar mai trebui injunghiati, ci tocmai, ar trebui electrocutati, este motiv de confuzie printre majoritatea romanilor.
In primul rand, taierea porcului este un obicei, iar daca alimentele obtinute ar fi fost nesanatoase, nu ar mai fi ramas, nu-i asa, un obicei. Apoi, cum sa electrocutezi porcul, doar nu-l lasi nesupravegheat langa o priza, tot sperand ca baga copitele-n priza— ar insemna sa astepti mult si bine, chiar pana la Craciunul viitor. Aici este vina autoritatilor, care nu au stat sa le explice oamenilor de rand, sa se asigure, pana la urma, ca toti stiu ce ar trebui sa faca, evitandu-se parerile de-a dreptul penibile, in definitiv, justificate de incompetenta si deopotriva, excesul de zel al unora.
Si inca mai dainuie prin mintile oamenilor parerea conform careia Uniunea Europeana ar respinge acest obicei, ar periclita perpetuarea lui, taierea porcului fiind o traditie la care trebuie sa renuntam. Nimic mai gresit. Uniunea Europeana ne impune doar conditiile in care un porc este sacrificat, nicidecum sa renuntam la acest obicei. In fond, politica UE este ca fiecare tara membra sa-si pastreze identitatea, sa-si pastreze traditiile, caci acestea ne contureaza profilul. Dar, in acest caz, taierea porcului s-ar transforma in electrocutarea porcului sau cine stie in ce altceva. Da, oarecum, insa nu s-ar schimba semnificatia traditiei, care, pana la urma, este cea care conteaza. In schimb, exemplele pe care le-am strans in toti acesti ani ar trebui sa ne fure frica, in cazul in care ne temem ca taierea porcului ne-ar putea aduce o amenda mare.
De ce? Pentru ca putine sunt autoritatile locale care recurg la amenzi pentru a opri acest obicei, cazurile fiind si ele izolate, iar, pe de alta parte, romanii nu au renuntat la aproape nimic din acest obicei. Ei continua sa-i poarte, sa spunem asa, crucea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Surprinzator sau nu, desi inca mai schiteaza semne de nemultumire, UE s-a cam potolit in a le spune romanilor cum sa-si taie porcul, poate si pentru ca totul tine de autoritati. E drept ca avem nevoie de ani buni sa ne obisnuim cu o regula, insa traditiile nu sunt si nu pot fi guvernate de reguli, cu atat mai mult cu cat s-au nascut inaintea regulilor respective. Este si cazul taierii porcului. Romanii nu vor renunta prea curand la acest obicei, poate numai atunci cand vor zbura porcii.
